Secretarul Cojocari, vedeta ultimei şedinţe de plen a actualului consiliu local

Secretarul Cojocari, vedeta ultimei şedinţe de plen a actualului consiliu local

2
DISTRIBUIȚI

Chiar dacă primarul Gheorghe Ciuhandu a fost cel care se retrage după 16 ani şi a fost ultima şedinţă a Consiliului Local Timişoara la care a participat în această calitate, vedeta a fost secretarul Ioan Cojocari. După ce „nea Jean” a spus că nu dă viza de legalitate pe un proiect de hotărâre propus de consilierul local PSD Traian Stoia, acesta a comentat că ” dacă-l ascultăm pe secretar ne simţim ca nişte infractori la câte încălcări ale legii înşiruie. Te simţi criminal, asta e senzaţia. Avem nevoie de un secretar şi o să-l găsim”. Atacurile la adresa lui Cojocari au continuat şi din partea altpor consilieri locali pe motiv că  „juridicul spune că sunt CF-uri expirate, dar când documentele sunt depuse acestea sunt valabile, dar nu sunt luate în seamă.


Şi aşa mai amânăm luarea unor decizii”. Când a picat un proiect de hotărâre legat de spaţiul care trebuia închiriat în continuare unei asociaţii a persoanelor cu handicap locomotor, înţelegător, secretarul Cojocari a cerut consilierilor să reia votul pentru că ” şi-n biserică se mai ăncalcă canonul”. După o altă şarjă de contre pe teme juridice, tânărul consilier ţărănist, Corado Toader a concluzionat „văd că ne putem descurca şi fără departamentul juridic”, stârnind un hohot de râs general. La finalul şedinţei, secretarul Ioan Cojocari le-a transmis consilierilor locali, inclusiv celor care l-au întrebat dacă nu va mai fi în funcţie, că „din punctul meu de vedere, aţi fost un consiliu local foarte simpatic. Regret că ne despărţim pentru că am prins drag de dumneavoastră. Uşa secretarului primăriei este deschisă şi pentru cei vor mai fi sau nu consilieri locali. Aţi fost un consiliu bun şi v-aţi perfecţionat în timp”. A fost aplaudat la unison de consilieri şi primarul Ciuhandu care a ţinut săprecizeze că ” nu sun t de acord că a fost cel mai bun consiliu local”.

2 COMENTARII

  1. se treiasca dom Cojocare. Iel trebuea sa fie noul Primare da’ lo-r sapat tzerenishtii. Pote data viitore. Se treitz dom Cojocare si la mai mare.

  2. Istoria nu e simpla si poetseva cu Katyn-ul e doar un atom dintr-un univers. Ca sa nu ocup spatiul degeaba cu comentarii proprii mai mult sau mai putin inspirate ii dau cuvintul lui Tudor Arghezi:Cum valabile seent şi azi, pentru că se referă la o naţie, şi nu la un moment al acesteia, observaţiile din censemnări ruseşti , iscălite de Arghezi een Revista Fundaţiilor Regale , nr. 8-9, 1 august – 1 septembrie 1941. Scriitorul adună aici, sub genericul dat de subtitlul Dintr-un caiet din străinătate , texte risipite prin reviste, disparat, despre experienţa sa din Elveţia. Aici, el a putut cunoaşte moravul rusesc een toată splendoarea bizareriilor sale, eenainte de lovitura de stat bolşevică. censemnările explică nu numai Rusia, dar şi Uniunea Sovietică, nu numai pe ruşi, dar şi pe comuniştii de peste Nistru, nu numai pe ţar, dar şi pe Stalin.Adevărul este că eentre europeni şi ruşi e o diferenţă ca de la ied la hipopotam. E o lume de stupefacţii şi gigantisme. Definirea spiritului rusesc porneşte de la diferenţa cosmică faţă de spiritul european. A căuta să-l eenţelegi după normele firescului e o eentreprindere zadarnică.Dacă mintea noastră merge la dreapta, mintea rusească o ia de-a-ndaratele şi săgeata ei de manometru tremură şi sare peste intervale. Au alte filozofii, chiar alte matematici. Ruseşte, una cu trei face eentre şapte şi nouă şi minusul e cubat. De două ori patru e unsprezece sau treizeci şi cinci. Conflictul de caracter ia la ruşi proporţii elefantiazis fantastice şi se teerăsc (sic !) eentre Adam, Iov şi Apocalips. Capriciile rusoaicei au extravaganţa religioasă a unui asasinat, calm ca o binecuveentare. Neamul ăsta, pe care eel cunosc een străinătate, een exemplarele lui princeps, poate să fie internaţional şi naţionalist şi şovin een acelaşi timp, pravoslavnic bigot şi ateu, de-a valma. La el, contradicţia se armonizează. Lucrurile ce se bat cap een cap eeşi eempletesc coarnele eentr-o logică eenspăimeentătoare. Diametralele opuse duc la unicul oblic şi la sinteza neagră.Ţarul te poate pofti la masă cu dragoste creştină şi respectuos de rangul şi de individualitatea omului poftit. La friptură, i se pare ceva şi te aruncă pe fereastră. Apoi, trage fum din lulea şi cugetă. Reede la snoavele unui geedilici de Curte. Face o metanie mare, cu eenchinăciunea dusă la frunte, din pămeent. Surpriză ! Surprise ! Un literat rome2n, prin talent şi artificii artistice, lămureşte mai multe deceet nenumărate studii academice sau pamflete politice. Deşi asemenea lucruri, aşa cum spune maestrul, nu pot fi eenţelese cu adevărat, cugetările de mai sus dezvăluie aberantele mecanisme politice ale uriaşului stat. Prin consecinţă, een faţa evenimentelor ulterioare, nu vom mai pierde vremea cu perplexităţi năuce.

Dă-i un răspuns lui PENZIONARE Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.