Văcaru politrucilor

A apărut de niciunde în politică precum sare unguentul din tubul mentorului său Ungureanu. Anonim până și pentru proprii colegi de la ARD, nimeni pe stradă s-a apucat să înjure. Că nu e bine că se strâng semnături ca să vină bani de la Bucureşti pentru spitalul de copii, că totul e vrăjeală electorală, că nu o să vină nici un ban. Nici o secundă n-a pus în prim plan soarta copiilor care ar putea fi salvaţi sau a celor lor care, rămaşi să opereze în mijlocul străzii, ar putea să plece spre o ţară care nu-şi bate joc de medici.

Nebăgat în seamă, rămas în colţul său întunecat şi neprietenos, care-i arată slăbiciunea civică şi în niciun caz forţa, văcarul politrucilor timişoreni nu s-a revoltat nici o secundă de faptul că ai săi colegi de alianţă, care au guvernat în ultimii ani, au furat de au rupt fără să le pese de spital. Aş vrea să-l văd cum se duce să le explice părinţilor care tremură lângă uşa cabinetului medical că nu este bine ca micuţii lor să aibă condiţii mai bune. Nimic nu este mai periculos pentru democraţie decât de a le nega dreptul oamenilor de a-şi uni forţele pentru un scop, de a lupta pentru o cauză. Când văcaru politrucilor nu era încă descoperit, timişorenii au dovedit că pot să schimbe lucruri. Iar când va veni primul euro pentru noul spital de copii, singurul lucru pe care poate să-l facă acest ins este să iasă în mijlocul oraşului şi să strige „am fost un dobitoc”. Poate aşa îl va remarca, în sfârşit, cineva.