Cum i-a liniştit primarul Robu pe precupeţii nemulţumiţi la deschiderea pieţei Iosefin

Piaţa Iosefin, ora 12.55, agitaţie mare. Un poliţist local hâşâie un comerciant ce vinde beţe de Moş Nicolae, că „trebuie să facem ordine că vine primarul”. „Păi cumpără-le tu, că şi eu mor de frig şi vreau să plec acasă, că doar nu stau din plăcere aici”, comentează omul, în timp ce se mută mai încolo, nu înainte de a avertiza că „eu oricum stau pe aici să-l văd şi eu pe domnul primar, că asta nu îmi puteţi interzice” . Câţiva zeci de metri mai încolo, mai mulţi timişoreni stau cu nasul turtit de geamul clădirii noii pieţe din Iosefin. Robu ajunge la faţa locului, punctual şi cu gura până la urechi. „Vai, să nu staţi în frig. Vă rog, să nu staţi. Imediat ce termin aici vorbesc şi cu dumneavoastră”, le promite edilul şef agitaţilor care când văd camere de filmat şi aparate de fotografiat se îmbrâncesc deşi nici ei nu ştiu prea bine de ce. Tacticos, Robu taie panglica la investiţia pe care” în sfârşit am reuşit să o ducem la capăt după atâtea probleme”. Brusc, clădirea se umple de lume.  Tarabele goale îl încântă peste măsură pe primar care defilează printre mese cu o privire de împărat întors de la război.

Ajuns la etajul doi, cu alaiul de jurnalişti, consilieri şi precupeţi, edilul şef se apucă de dat declaraţii.

În timp ce Robu dă asigurări că „vom da prioritate producătorilor şi vom cere DVD cu grădina şi declaraţie de la notar pe proprie răspundere ca să fim siguri că toţi sunt corecţi şi cinstiţi ca să ocupăm spaţiul în trei săptămâni, deci înainte de Crăciun”, oamenii se îmbulzesc la mâncare. Pateuri, cafea, şi desigur,  fructe de import sunt toate halite pe nerăsuflate de  precupeţi.  Proaspăt învigoraţi, câţiva nemulţumiţi îl abordează pe edilul şef să se plângă că nu le convine etajul în care au fost repartizaţi, temători că vor pierde  din clienţi. După o discuţie lungă  şi fără niciun rezultat, edilul şef are o sclipire de geniu şi îi asigură că „nu am niciun dubiu că vi se va duce faima când lumea va afla că vindeţi marfă de calitate”, după care pleacă mai departe cu grijă să nu alunece pe podeaua care e mai ceva ca un patinoar. E doar recent lăcuită, dar nu sunt defecte de ordin tehnic, asigură Robu după care se urcă în lift şi dispare. În jur, lumea nu îi simte lipsa. Mâncare mai este şi nemulţumiţirile curg râu cu privire la spaţiul în care nici nu s-au instalat bine.