Pe aici se stă umăr la umăr cu prostia în stare pură. Ar putea fi studiată în toate formele de agregare de la cele înțepenite vremelnic în funcții publice la muritorii de rând cărora li se face rău în tramvaiele în care nu mai pornesc instalațiile de climatizare stricate. E mai simplu să nu gândești. Sau să gândești că deții adevărul absolut, ca ești un guru policalificat.
Atâta vreme cât pentru oricine ne nedreptățește / nefericește găsim scuze – ”e narcisist, în rest e mânat de intenții bune” – rămânem la fel de vinovați în prostia noastră acceptând o societate anapoda.
Una în care pe șantierul finanțat cu banii Europei muncitori de conjunctură care nu au mai turnat în viața lor plăci de beton, iar când o fac iese cu găuri, nu au nici măcar cele mai rudimentare unelte și improvizează mistrii din polistiren roz. E doar un exemplu pe lângă tramvaiele care merg după cum le iese și fără să existe vreo coerență între timpii lor anunțați pe panourile electronice de afișaj și traseu. La fel cum nu e vreo legătură între suma exorbitantă cheltuită în minunăția de sistem de ticketing și faptul că aparatele nu funcționează; sau că babele și-au format reflexul hidos de a-și freca poșetele de dispozitive.
În loc să organizeze cineva lucrurile, dezorganizează orașul într-o poveste sinistră. Spectatorii aplaudă golul și văd cât de ușor este să îți pierzi din vedere propria personalitate atunci când ești în stare să te scufunzi în toate rolurile
