Povestea tânărului care a refuzat să fie „roboțel” de corporație sau două...

Povestea tânărului care a refuzat să fie „roboțel” de corporație sau două milioane de pași spre libertate

54
DISTRIBUIȚI

drum

Evadarea din lumea rece a secolului vitezei nebune devine tot mai des o realitate pentru oamenii care aleg să nu facă parte din cultul ce se închină la Zeul Banului. Lasă cariera și salariile mari în urmă, îngrozindu-și părinții, și iau lumea în piept, asemeni temerarilor din vremuri de demult, inițiați în arta de a trăi liber. Timișoreanul de 22 de ani, absolvent de Psihologie, Bogdan Budai trăiește acum povestea refugiului în lumea largă. Are barbă și mustață, câțiva gologani în buzunar și o demisie dintr-o corporație la activ. În 16 martie a plecat în călătoria vieții lui, iar până acum a străbătut șase țări: Ungaria, Croația, Slovenia, Italia, Franța, Spania și tocmai a ajuns în Portugalia. Nebunie? Greu de spus. Cert este însă că Bogdan învață, pe propria piele, ce înseamnă „carpe diem”.

Bogdan Budai e pe lngă Lisabona acum și spune că se bucură de noua lui viață. Povestește că în unele țări a petrecut doar o noapte, iar în altele, două luni. În total a cheltuit doar 150 de euro. Cu două zile înainte de a pleca un prieten i-a făcut cadou un pedometru – un aparat care contorizează pașii făcuți de cel care-l poartă. Așa că Bogdan știe că în Croația a făcut primul milion, iar ca să ajungă la Atlantic a avut nevoie de 1.325.555 de pași.

Cea mai mare cheltuială, 15 euro

Cum se descurcă Bogdan fără bani de călătorie? Caută pe Internet persoane la fel de deschise ca el care oferă cazare și masă contra ajutor în gosposdărie sau afacere. Așa a văzut Ungaria sau Croația – țări în care a petrecut cel mai mult timp. Prima dată a lucrat pe lângă o pensiune lângă Pecs și i-a ajutat pe proprietari la recepție și grădinărit. ”Eu consider că mă descurc foarte bine cu banii. Daca fac un calcul îmi dau seama că am cheltuit, în medie, 1 euro pe zi. În banii ăștia având inclus transport, cazare, mâncare, țigari și iesit în oraș. Nu e mult, dar aș putea chiar să fac asta fără bani. Am observat că 80-90% din banii pe care i-am cheltuit până acum au fost pentru tutun și ieșit în oraș cu prietenii pe care mi i-am făcut. Da, am făcut o „aroganță” în Ungaria. Într-o zi libera am vizitat Villany, un oraș renumit pentru vin.


Acolo mi-am permis să mănânc la restaurant, să beau un pahar de vin și o cafea. Prânzul ăsta m-a costat în jur de 15 euro, iar pentru mine a fost cea mai mare cheltuială de pana acum”, poveștește Bogdan despre noua lui viață. În general locuiește cu oamenii unde face voluntariat. A avut camera lui sau un cort de armată, până acum, dar au fost și nopți fără un acoperiș deasupra capului. În călătoria spre Portugalia a dormit o noapte pe plaja cu pietre, lângă Nice. Într-o altă noapte, în Grau du Roi a dormit într-un cămin studențesc, pe podea, pe hol. Iar în Spania, în Tarragona, a dormit pe o plajă cu nisip.

”Patru luni și jumătate de experiențe pozitive”

”Dacă stau bine și mă gândesc îți pot spune cel puțin câte o experiență interesantă din fiecare țară. Aventuri am începând de la urcat pe cea mai înaltă clădire nepopulată din Europa, în Ungaria, până la dormit pe plaja cu pietre în Franța, ori la momentul în care am fost acostat de poliție și dus la secție pentru că s-a crezut că suntem imigranți ilegali (eu și Joey, un voluntar cu care eram), în Croația”, mărturisește Bogdan Budai. ”Am observat că dacă îmi păstrez optimismul și încrederea, lucrurile merg bine și se încheie exact cum trebuie”, spune Bogdan.

Și a mai învățat ceva. ”Am hotărât să nu îmi mai fac planuri și să mă bucur de ceea ce mi se întâmplă”. Recunoaște că acum este ”mai relaxat ca niciodată”. ”Prima oară când am conștientizat lucrul acesta am fost stupefiat. Nu mi-a venit să cred că într-adevăr nu am niciun motiv pentru a fi stresat. Chiar dacă mai demult, când eram în țară, mai spuneam că sunt relaxat și că nu am niciun motiv pentru a fi stresat, acum realizez cât mă înșelam. Sunt atât de liniștit – poate din cauză că fac ceea ce îmi doresc. Poate din cauză că îmi urmez visul și am ajuns să simt că sunt liber așa cum îmi doream de mult. Nu știu de ce, dar am ajuns să nu am niciun motiv pentru a fi îngrijorat”.

54 COMENTARII

  1. Celor mai mulţi oameni nu le palce la serviciu. Tuturor le-ar surâde să facă numai ce vor.
    Dar foarte puţini s-ar mulţumi cu atât de puţin în viaţă… Desigur, nu oricine se mulţumeşte cu foarte puţin (gândiţi-vă, de pildă, că, judecând după bagaj, Bogdan nu prea are lenjerie de corp de schimb, şosete de schimb etc.) şi se mai şi laudă ce bine se simt aşa… Mă duce cu gândul la SM, pe cuvânt !
    Foarte puţin sunt atât de singuratici, atât de solitari. Poate a plecat în lume tocmai pentru a fi cât mai singur. Decizia lui, plăcerea lui.
    Sună romantic, sună frumos. Trăiete-ţi clipa şi nu te gândi la viitor – nothing to worrz about, no stress. Mai puţin şi in tră în Nirvana… Vă daţi seama ce se întâmplă dacă, Doamne-fereşte!, Bogdan se îmbolnăveşte sau are un accident şi trebuie spitalizat sau să-şi cumpere medicamente??? Atunci nu cred că va mai fi romantic defel…
    Apropo de viaţă romantică şi viaţă fără griji (mai precis, fără grija zilei de mâine, că numai despre asta este vorba aici). Nicu Covaci nu a plătit în viaţa lui CAS şi acum descoperă că nu are dreptul la pensie în România (bănuiesc că nu are dreptul nici în Germania, unde a stat prea puţin şi precis nu a avut o slujbă timp suficient ca să aibă dreptul la o pensie acolo) …

    • Jonny, îți mulțumesc pentru că îți faci atâtea griji. Totuși, eu cred că ar fi mai bine să-ți faci griji pentru tine și familia ta(dacă ai) înainte de a te îngrijora pentru alții.
      Mi se pare foarte amuzant cum ție și se pare că cea mai mare problemă a mea ar fi chiloții sau șosetele! :)) Dar pentru că văd că te preocupă foarte tare, te liniștesc și îți spun că am destui chiloți și ciorapi de schimb. Stai liniștit!
      Chiar dacă pentru cineva ca tine, care nu mă cunoaște deloc, par inconștient din cauza ‘romantismului’ mă văd obligat să-ți iau încă o grijă de pe cap. Am medicamente la mine și chiar o asigurare de sănătate. Îți vine să crezi că am putut să mă gândesc la asta?!
      Știu că nu mi-ai cerut nici un sfat, dar eu tot îți voi oferi unul: încearcă să judeci ceva sau pe cineva după ce ți-ai făcut temele și după ce ai măcar o idee despre ce vorbești!
      Toate cele bune! 🙂

    • Ah… Am uitat ceva.
      Nici nu-ți imaginezi câți oameni am cunoscut în astea 5 luni și câte prietenii am reușit să leg.
      Chiar dacă aparent pare o călătorie în care sunt singur, de fapt sunt înconjurat de oameni de la care învăț foarte multe. Sper să învăț îndeajuns încât să pot ajunge să ating Nirvana*, cu ajutorul lui Dumnezeu! :)) 😛

      *Nirvana este o stare, nu un loc! (Încă o dată: documentează-te înainte de a face pe deșteptul!)

    • Hostel jumping? 🙂 Nu ești niciodata singur cand mergi intr-un hostel. De cele mai multe ori intalnești oameni incredibili :). Have fun dude!

    • Nu este chiar asa. Cred ca judeci prea aspru. Pana la urma este o provocare la care nu toata lumea poate face fata. Exista numeroase bariere, de cele mai multe ori autoimpuse, care ne opresc sa facem ceea ce am dori, sa traim asa cum ne place. Intram in sabloanele sociale straduindu-ne sa evitam esecuri, sa obtinem recunoastere si urmarind mereu aprobarea celor care impun reguli. Regulile se schimba insa in timp si ceea ce era sanctionat drastic cu secole in urma, astazi poate fi numit „drept al omului”. Daca am porni de la ideea ca fiecare om are o singura viata, daca ne-am gandi macar odata ca suntem instrumentati pentru a fi piese de schimb ale unui mecanism care ne preseaza asemenea unei matrite, am recunoaste ca de fapt am renuntat la noi insine, ca ne-am abandonat si am renuntat propria identitate. Acceptam noncritic etichetele altora, directivele unora care se declara indreptatiti sa ne spuna cum ne e mai bine sa traim. Libertatea omului in asemenea conditii devine pur declarativa, dar nonexistenta. Sigur ca nu putem fiecare dintre noi sa procedam asa. Cei mai multi pentru ca nu suntem dispusi sa renuntam la „blidul cu mancare” si acceptam „lantul” la schimb. Nici asta nu trebuie interpretat ca un act de bravura si nici de intelepciune.

    • @emilian: Esti un retardat cu mintea ingusta care nu prea stie despre tinerii din lumea civilzata. mai invata mestere… nici nu ma chinui sa-ti scriu cu litere mari sau corect gramatical. nu meriti osteneala asta

    • Si daca stai intr-un loc ce rezolvi mai mult ca el?
      Ai putea raspunde „ajut societatea” sau „ajut pe altii”. Poti fi chiar convins de asta, sau poate fi adevarat. Dar e un raspuns aberant. Singurul raspuns corect e „asa imi place mie sa stau intr-un loc”, urmat de: „stiu ce inseamna sa faci ce iti place, asa ca il respect si pe „vagabond”, face ce ii place, si nu ma afecteaza.

      Faptul ca nu plateste bani la stat sa am eu pensie, nu inseamna ca te afecteaza. Stiu ca alti oameni nu se nasc doar ca sa faca sa functioneze societatea aberanta numarul 569 dorita de mine.

      Cum ramane cu „ajutatul celorlalti”? Daca toti oamenii ar face ce vor, de mici, n-ar mai avea nevoie de ajutor. Si daca au nevoie dar unuia ii place sa se plimbe in loc sa-i ajute, din nou – prioritate pentru dorinta omului. Asa.

    • dar tu ce mare om esti, mai, Emilian, mai? hm? ce ai facut cu demn de lasat in urma? un portofel de piele umplut cu carduri si ceva banuti? haha, unii oameni sunt atat de saraci, tot ce posed sunt banii. Bogdan merita numai respect deoarece reuseste cu nimic aproape sa fie fericit. in cimparatie cu tine care probabil n-ai ce face fara 100 euro intr-o seara „cu baietii” .deschideti-va ochii ca veti fi lipsiti de suflet si uitati cine sunteti.

  2. Doamnee..Imi pare rau sa vad atatia oameni inchisi la minte. 🙁

    Spre exemplu, eu recunosc ca nu as putea sa traiesc asa cum traieste Bogdan acum, pentru ca nu am taria necesara sa duc o viata in care nu as stii ce imi rezerva ziua de maine. Cu toate astea, nu as indrazni niciodata sa am parerile pe care le au 90% din oamenii care au comentat aici despre Bogdan.

    Tot ce pot sa simt fata de el si stilul lui de viata este respect! Ma-ntreb cati din cei care au comentat pot sa spuna ca intradevar fac ceea ce isi doresc… si daca fac, atunci de ce nu respecta faptul ca pentru altii fericirea nu sta intr-un birou, o rata la casa si o pensie la stat?

  3. tot respectul pt Bogdan!!!Sa fii sanatos,baiete,si nu lua in seama rautatile oamenilor….raspunde-le totusi,prin cuvinte putine si pe intelesul lor!!!Dumnezeu sa te fereasca de rau,de rele si rautatile oamenilor!!!

  4. Bogdan, continua ce faci acuma la 20+ ani pentru ca la 50 – 60 poate si zic poate pentru ca nimic nu este imposibil, nu vei mai putea face asta, asta e si filmu meu si stiu sigur ca o sa-l ating candva 🙂 Iti doresc mult succes prietenul meu drag, si sper ca urmatorul craciun sa-l facem din nou impreuna !

    • Mersi fain, Iasmin!
      Îți doresc mult succes! Mi-ar plăcea să ne întalnim pe undeva prin lume, iar Crăciunul putem să-l facem împreună, în Portugalia, sau pe unde o să fiu! 😀
      Te aștept, prietenul meu drag!

  5. C peste 16 ani am mers pana in Germania la o treaba studenteasca folosind autostopul si acum realizez ca nu am avut asigurare medicala…. tarziu am aflat ca e necesara…

    • Eu folosesc WWOOF – worldwide opportunities on organic farms (are pagini pt fiecare țară) și hepx.net – acesta este internațional și are oportunități în locuri diverse, nu doar ferme. De asemenea, mi s-a întâmplat să îmi recomande cineva, pe cineva și am făcut voluntariat acolo 🙂 Oamenii pe care i-am întâlnit au încercat să mă ajute cât au putut de mult. Unii chiar m-au invitat la ei acasă pentru a-i ajuta cu diverse treburi.

  6. Felicitari pentru curaj!
    Mi-ar placea si mie sa pot face acelasi lucru macar 1 an de zile sa umblu hai-hui prin lume insa deja am o familie si nu mai am posibilitatea asta. Poate mai tarziu, ceva in genul „Wild Hogs” 😀
    Toata stima!

  7. Felicitari , este uimitor cand oamenii fac ce-si doresc cu adevarat ! Bravo ! Pe cei care inca-s inchisi la minte din cauza sistemului asta nenorocit care le spune ce sa manance , la ce sa se uite si ce sa spuna intr-un anumit moment , compatimeste-i !

  8. salut bogdan
    carpe diem port tatuat pe umar…calator sunt din nastere.E greu de acceptat ca se poate trai, calatori, visa…fara bani!Iti urez sa gasesti ceea ce cauti, sa ai putere sa duci la capat calatoria ta si iti spun cu sinceritate ca undeva in adancul sufletului sunt invidios pe ceea ce traiesti! Drum bun. O sa te urmaresc chiar daca doar virtual.

    • Salut Dan!
      Până ce m-am hotărât să plec, am avut și eu luptele mele de convingere ăn prinvița călătoritului fără bani. E foarte trist că suntem educați, formal și informal, că nu putem călători dacă nu avem bani… Iar când ai exemple concrete nu îți vine să crezi 🙂
      Mulțumesc!
      Toate cele bune!

  9. Bogdan, nu pot sa-ti spun decat… Chapeau, my friend! Drum bun, aripi intinse si libertate deplina. Te admir enorm si te sustin! Mi-ar placea sa-ti scriu povestea si pe blogul meu de calatorii, pentru ca rezonez perfect cu oameni ca tine si cu astfel de povesti. Ce spui?

    • Mulțumesc frumos, Ioana, pentru gândurile frumoase! 🙂
      Sunt de acord. Chiar mi se pare flatant și mă simt onorat. Dacă te pot ajuta cu ceva, cu cea mai mare plăcere!

  10. Pentru cei mai multi Rasplata Suprema in viata este un Job bine platit ….Sunt milionari in statele unite ce isi lasa banii si fac ceea ce face Bogdan …..si dupa vre-un an nu m-as mira sa fie contactat de Discovery …. Acumularea de cunostinte si de prieteni sunt cele mai mari bogati …TE INVIDIEZ PENTRU CURAJUL CARE IL AI SI EXPERIENTELE PLACUTE SI NEPLACUTE PRIN CARE TRECI , noi fricosii stam ascunsi dupa un cacat de laptop si comentam si noi sa ne aflam in treaba …

  11. Chiar sunteti niste neadaptati si niste vagabonzi.Daca vi se pare normal un astfel de comportament,intrebati-va unde ar fi civilizatia daca toti ar avea comportamentul asta.Explicatia e simpla:baiatul asta nu are gena dominanta de roman.Pentru ca romanii au fost un popor care si-a iubit locul natal.Au si murit milioane pentru locul ala.O fi turc,tatar,hun…
    Se trage dintr-un popor migrator.
    Nu spune nimeni ca trebuie sa te supui sistemului ca un robot,dar de acolo si pana la a admira un vagabond…este cale lunga…
    Incercati sa va schimbati vietile triste si nu mai visati la ,,libertatea ,,vagabondajului…V-ati nascut liberi si sunteti liberi.Voi insiva va tineti inchisi.IAr solutia este la indemana voastra,a celor care admirati vagabondul…dar nu este vagabondajul…

    • Salut Azov! Eu cred că etichetezi nişte oameni pe care nu îi cunoşti doar pe baza unor opinii exprimate! Nu este frumos şi nici constructiv, ai putea avea parte de aceeaşi etichetare! Nu uita, te rog, că acest tânăr are 22 de ani şi toată viaţa înainte! Din câte am înţeles este problema între el şi sistem, nu între el şi oamenii care urmează sistemul! Mulţi îi admiră curajul tocmai pentru că sunt consştienţi că nu este uşor să te expui riscurilor de tot felul! Aminteşte-ţi care sunt poveştile tale preferate, cele despre tine, pe care le spui pritenilor tăi şi atunci poate ai să realizezi că sunt cele în care faci cu adevărat ce îţi place! O zi faină!

  12. Te admir. Sincer. Am 18 ani şi sunt prinsă în cercul ăsta vicios al ” oamenilor cu ocupaţii profitabile şi zero conexiuni cu lumea înconjurătoare”. Nu ştiu să definesc succesul sau mai bine spus nu pot, iar inima mea încă nu şi-a ales un drum pe care să îl urmeze. Mi-ar plăcea să spun că şi eu aş fi gata oricând să le las pe toate în urmă şi să trăiesc liber, independent de societăţi bolnave şi mentalităti închise. Îmi place să călătoresc. Să vizitez. Să cunosc oameni noi, oameni frumoşi, de la care am ce să învăţ, şi de ce nu, cărora să le las şi eu o amintire.
    Însă nu am destul curaj. This is the truth! I’m scared as fuck! Bănuiesc că nu îmi permit să risc lucruri pe care nu le deţin. Sau poate „am”. „Deţin” sună puţin materialist….
    Mult noroc şi fie ca inima să îţi călăuzească paşii!

  13. @ Emilian : Vagabondaj? Poate…dar cine iti da tie dreptul sa il judeci atat timp cat nu face rau nimanui si nu deranjeaza pe nimeni? Si apoi multi „vagabonzi” au fost oameni de geniu : Maxim Gorki, Panait Istrati.
    Odinioara, cam pe la varsta lui Bogdan, am facut si eu o asemenea calatorie in Europa. Am vazut si invatat multe si o consider drept cea mai interesanta experienta a vietii mele.
    Drumuri senine Bogdan !

  14. ” Lasă cariera și salariile mari în urmă” . Da, sunt sigur ca un proaspat absolvent de la psihologie a lasat asa ceva in urma. Daca faci o facultate fara viitor in Romania, pregateste-te sa traiesti cu 1 euro pe zi.

  15. Felicitari pentru curaj. Si eu as vrea sa fac acelasi lucru, sa ma rup de lume, de bani, de stres,si sa plec sa vad lumea. Nu tine cont de ce spun altii, lumea e invidioasa ca tu poti sa iti traiesti visul, ca esti curajos, nu ca ei, niste lasi care se ascund, ramanand doar cu dorinta de a-si trai visele.

  16. Bogdan, ti-am citit povestea, e impresionanta! Am folosit si eu o perioada sistemul asta, dar pentru scurt timp, nu puteam tine pasul. foloseam couch.surfing.org. totusi, acum locuiesc in elvetia si as vrea sa-ti aud povestea fata in fata, daca ai de gand sa dai o fuga.

  17. Ce om frumos ! 🙂 Fii fericit, asa cum simte sufletul tau ca poate atinge fericirea. Ma amuza oamenii astia care gasesc sens numai in comun si in sabloane de „normalitate”. E singurul fel in care pot justifica (unde e cazul) o existenta nefercita, monotona si apasatoare. Se gandesc ca tu, daca nu ai facut ca ei, daca nu te-ai adaptat la clasica existenta asa cum li se pare lor normal, nu poti fi fericit. Si auzi mereu „Saracul/a nu are niciun copil, ce rost a avut pe lumea asta?” sau „Nicio casa/masina ” etc. Pentru ca asa se minte omul ca viata lui a avut sens si ca e fericit chiar daca de fiecare data cand se baga in pat sau se ridica nu e niciun chef de viata, ci o fata trasa si niste ochi goi. Mi-e mila sincer de oamenii care si-au rupt din timp doar ca sa judece si sa posteze tentative de insulte. Dar din partea mea si a alorta ca mine .. Numai bine, Bogdan. You just made my day. ^_^ .. Sa te bucuri de fiecare clipa!

  18. Prin faptul ca poti sa traiesti asa si ca ai reusit sa evadezi dintr-o lume stresanta , bravo tie, unii pot sa o considere vagabonzeala .. sau cum o mai pot intepreta , dar consider ca nu ar trebui sa deranjezi pe nimeni pentru ca dupa cum ai spus tu si scrie si in articol oarecum i-ti castigi existenta muncind .. iarsai vagabontii nu fac asa ;in fine , sa nu intru preamult in alte polemici;cat despre faptul ca a scris presa de asa ceva , nu cred ca esti unul ca acei cocalari si pitipoance care ii vedem pe prima pagina a tabloidelor , defapt nu esti o persoana care ti-ai fi platit oarecum acest articol in intentia de a deveni faimos.Pana la urma toti la 20+ ani aveam ceva in noi ce ne face sa fim liberi sa gandim liberi iar tu ai ales o libertate deplina.Mediul stresant din corporatii si in general mediul in care trebuie sa profesezi in ziua de azi ..e unul foarte stresant, fapt pentru care si mie chiar si la aproape 40 de ani i-mi plac hoinarelile, numai ca .. lamine e mai diferit .. se rezuma la o hoinareala de weekend pe carari de munte.Cu siguranta va interveni si la tine in viata o perioada in care i-ti doresti sa fi mai asezat sa fi mai la locul tau si atunci poate din experienta care o traiesti acum .. te va ajuta foarte mult sa gandesti mute situatii si probabil ca vei avea o liniste interioara mult mai mare ca a multor oameni care nu au trecut prin genul de experienta care sa-ti redea o anumita stare ca a ta.Acum daca i-mi permiti si o mica incurajare in spirit de gluma … cazarea ti-as recomandao la fete tinere .. numai sa le gasesti … 🙂 Toate cele bune .. si multi pasi sanatosi.

  19. Bogdan, eu iti doresc mult noroc si sa gaseste ceea ce cauti, e calatoria Ta si „lectia Ta de viata”. „Lectiile de viata” le invatam fiecare in ritmul nostru iar asta ne face unici – iar diversitatea e un lucru bun pentru ca minimizeaza stereotipurile.
    … Iar, noi ceilalti, privim calatoria ta din punctul nostru de vedere, unii cu caldura, altii admiratie, altii cu repulsie iar altii poate: indiferenta. Dar fiecare isi spune punctul de vedere raportat la obiceiurile si la existenta personala.
    Iar in incheiere inca odata… numai bine tie si sufletului tau; sunt convins ca apreciezi ceea ce ti se intampla.

    A.

  20. Bogdane, te invidiez! La fel ca toti rautaciosii de aici. Atata doar ca mi-as dori sa fi putut si eu, la un moment dat, sa traiesc o asemenea experienta, propriu zis, gratis.
    Sa ajungi cat mai departe si sa-ti faci cati mai multi prieteni, „vagabondule”! Bravo!

  21. Excelent!
    Eu sunt plecat de 3 ani de acasa si am inceput tot asa. Am plecat de acasa cu un pumn de bani, am facut autostopu, am vazut cele mai frumoase tari din lume, am folosit helpx.net si workaway si alte de genu, couchsurfing la greu si am trait clipe fantastice prin tarile nordice, Asia, Oceania, prin insule si tot asa.

    Hai sa-ti dau un exemplu super tare:
    in Germania (sau tarile germanice) exista o traditie de prin evul mediu ca tinerii care isi termina ucenicia (in special tamplari-dulgheri) trebuie sa calatoreasca in lume cel putin 3 ani si 1 zi, nu au voie sa se intoarca acasa in acest timp si mai interesant se vor intoarce cu aceeasi bani cu care au plecat. Au abilitati deprinse in perioada de ucenicie dar practica aceasta traditie pentru experienta, intelepciune, maturitate si alte cele.
    Ii intalnesti in toata Europa si in multe alte tari, in costumele lor traditionale, palarii vechi, pantaloni bufanti cu 2 fermoare, camasi brodate cu nasturi de aur, un batz de alun in mana si un cercel de aur intr-o ureche (lucru care in trecut era folosit pentru a plati pe gropar in caz ca vreunul dintre ei sfarseste pe drum).
    traditia se numeste Wanderjahr sau Journey man years. cauta pe net, gasesti destula informatie.

    dupa ce am intalnit diversi insi care calatoresc tinand traditia vie, am realizat ca asta fac si eu, dar eu care am avut o revelatie, mi-am facut rucsacul si am plecat am ramas afis in fata lor, in fata celor care au scoala de plecat de acasa si de „vagabondat” inca de la 1300 cand romanii infiintau voievodate si cnezate.
    asta e diferenta!

    Nu uita, drumul asta te va duce cu siguranta unde vei dori, sunt convins ca ai un ideal in sufletul tau, dar daca continui drumul cu siguranta vei reusi.

    si daca e sa-ti pese de serviciu, oamenii pe care-i intalnesti te vor ajuta mult mai mult decat toata tara asta la un loc.

    in final, jos palaria, pentru un frate in pasiune si inca unul care si-a deschis mintea.
    deocamdata ne numaram pe degete!

    Noroc!

  22. Salutari tuturor,

    Bogdan, foarte bine ca ai curajul sa iei niste decizii pe care altii din comoditate nu o fac.
    Cu toate astea cei care fac lucruri aparent banale, „roboteii” care stau si tin lucrurile sa mearga, nu au fost si nu vor fi niciodata mai prejos.
    Cred ca m-as supara tare sa aud ca taicamiu, care la 64 de ani munceste zi de zi peste 10 ore in spital, fara sa mai pun garzile, zilele de concediu petrecute printre paturile de spital si munca in cercetare, este privit ca o masinarie.
    Presa, subiecte de genul de ce nu abordati? sau nu fac rating…
    Si nici noi ceilalti, care muncim 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, 12 luni pe an.
    Sigur Bogdan stie lucrurile aste, am zis sa la scriu pentru cei mai naivi.

    Drum bun tuturor!

  23. Buna Bogdan! Te felicit, si eu as face asa ceva…aproape ca m-am gandit serios la asta. Ezit stii de ce? Cum o sa te mai integrezi mai apoi? Ce o sa faci apoi? Perioada asta e geniala, dar apoi? la un moment dat va fi o revenire. Stiu ca nu va fi o revenire in corporatie insa in ceva va fi..in ce? Sau asta e parte din calatorie? Mi-ar placea sa invat de la tine cum e sa supravietuiesti asa, pare usor dar nu e. Mult succes!!! Suntem aproape de tine, noi astia de la birou.

  24. esti cel mai tare. ar fi si mai tare daca mai multa lume ar avea curajul tau, o minte si o inima putin mai deschisa.
    eu unul consider ca esti un exemplu si ca ar trebui sa existe mai multe astfel de exemple.

  25. in vara anului 2011 am facut si eu traseul ungaria-portugalia, mai repede decat tine ce-i drept, poate cand vei vrea sa iti deschizi orizonturile si mai mult vei putea folosi site-ul asta http://www.workaway.info , vor fi 21 euro bine investiti in parerea mea, distantele lungi te vor trimite in aivoane, dar pt mine experienta altor culturi decat uniunea europeana este una magica! Cat pentru toate sufletele deschise de la ‘birou’ iluzia fricii sau frica dez-iluziei nu sunt reale, sunt puse acolo pt control, controlul populatiei … stiu trist si ma apuca durerea in suflet cand ma gandesc la asta. Si nu trebuie sa alegi neaparat sa calatoresti, sau nu tre sa o faci mereu , poti prinde la fel de bine radacini, dar acestea au nevoie de natura pt a se putea forma, pamantul acoperit cu beton si cabluri nu da roade……..

  26. Felicitari, Bogdan! Ceea ce faci se poate numi autoeducare si face cat multe facultati. Cine nu ar vrea sa aiba de-a face cu un „vagabond” care vorbeste X limbi straine si are o experienta de viata mai mare ca a multora dintre noi luati impreuna? Vagabondaj placut si succes! 🙂

Dă-i un răspuns lui nimeni Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.