Edilul șef Nicolae Robu s-a enervat pe peisagiștii care au propus un proiect inedit de amenajare a Parcului Scudier. Informația oferită în premieră de PRESSALERT.ro a reușit să îl scoată din sărite pe edilul șef care spune că demersurile sunt făcute de oameni afiliați politic și că faptul că aceștia s-au adresat presei, și nu direct primăriei înseamnă rea-voință.
„Să vină la licitații, să își prezinte proiectele și să răspundă pentru ele. Din start s-a arătat poziționarea cu rea-credință față de Parcul Scudier. Pentru că acolo nimeni nu a hotărât ce se face. S-au pus pe site două idei cu ce se face acolo. Atât tot, să se facă un inventar de idei urmând ca pe baza a ceea ce obținem în urma sugestiilor făcute să ne conturăm un punct de vedere. Au răspuns circa 2.000 de cetățeni, niciun specialist. După care, venind eu cu această nemulțumire că circa 2.000 de oameni s-au pronunțat, a apărut reacția aceasta, dar nu se poate colabora în acest mod. Proiectul va fi elaborat de o firmă care va câștiga o licitație pe baza unui caiet de sarcini”, a lămurit Robu. Primarul spune că nu va exista nicio colaborare, întrucât consideră că „nu pot colabora cu cei care îți aruncă pietre în geam”. Deranjat de modul de popularizare a proiectului, Robu nu a consultat propunerea venită de la peisagiști.
Propunerea semnalată în aceste imagini NU este deloc în consonanță cu centrul istoric al Timișoarei, oricum, sălbatic agresat, în prezent. Sugestia se potrivește – eventual – pentru un parc situat într-un cartier nou.
Da’n Italia, în Italia, cum consonează parcu’ cu istoria ? Și acolo își dau cu părerea toți neaveniții, ca până la urmă să le execute inginerii de drumuri ??
Declaratia Domnului Robu denota faptul ca in interiorul primariei nu exista comunicare sub nicio forma. Proiectul de fata a fost inregistrat la primarie in data de 26.11.2013 cu numarul SC2013-034038 si a ajuns pe masa domnului viceprimar Dan Diaconu. In data de 30.11.2013 echipa de lucru a studentilor a fost invitata in biroul directorului de mediu Adrian Bere pentru discutii ca abia in 09.12.2013 sa apara proiectul propus si in presa. Prin urmare echipa s-a adresat mai intai primariei si mai apoi presei, este exact inversul a ceea ce a declarat edilul orasului.
În Italia, nu se pot face niciun fel de înnoiri stupefiante și total neavenite în centrul istoric, inclusiv în vestitele grădini publice gândite de renumiți arhitecți peisagiști din Renaștere și din epocile succesive, oricum, cu secole în urmă (Giardino di Boboli din Florența și Villa Borghese de la Roma sunt exemple foarte cunoscute din multe altele). Situația este identică în celelalte state civilizate de pe continentul nostru. Valoarea unei localități, a unui monument etc, este direct proporțională cu vechimea și autenticitatea sa istorică. Tradiția grădinilor all’italiana preluată – de secole – în Franța, Austria, Rusia și în alte țări, îmbină naturalul și intervenția ponderată a omului, ceea ce înseamnă a păstra vegetația în stare cât mai aproape de natură (așadar arborii nu sunt tăiați mai mult ori mai puțin artistic, ci sunt îndepărtate numai ramurile uscate), straturile de flori și porțiunile de pajiște se alternează armonios. Dar s-au adăugat garduri vii (inclusiv, în unele cazuri, câte un labirint vegetal, acei arbuștii fiind tunși lateral și în partea superioară, de două-trei ori, în anotimpurile cu temperaturi plăcute) și – obligatoriu – fântâni împodobite cu statui, oglinzi de apă în bazine care pot ocupa mari suprafețe (la Versailles în Franța, la Caserta în Regiunea Campania, bunăoară etc.), cu multe statui, basoreliefuri, altoreliefuri, mici pavilioane pentru relaxare, chioșcuri din marmură sau din lemn, cu bănci (în Italia sunt aprope toate din marmură de Carrara, adică foarte decorative, dar aproape inutilizabile, în timpii moderni, când veșmintele feminine nu mai sunt foarte bogate și în straturi suprapuse). Ba, la Florența, în minunatul parc menționat există și o grotă artificială realizată de Bernardo Buontalenti. În vecinătatea căreia – ATENȚIE! – putem admira cu mândrie două statui antice înfățișând doi tarabostes daci, ce străjuiesc una din căile de acces ale parcului. Despre celebrul muzeu din Galleria Borghese, aflat în parcul ce a fost, odinioară a principelui Camillo Borghese, al doilea soț al Paolinei Bonaparte, se știu multe lucruri minunate. Fermecător e și micul sugestiv muzeu amenajat, în Grădina florentină a Palatului Pitti, despre care am scris mai sus. Fără legătură cu subiectul articolului, ziarul (gazeta) reșițeană din decenii mai vechi se numea pur și simplu FLAMURA, fără vreun epitet.
Trei greșeli am identificat în comentariul meu precedent, abia după ce l-am expediat.. Trebuia să existe PUNCT după primnul ETC. Apoi, vă rog să citiți ARBUȘTI (articolul definit l-am adăugat din prea multa osteneală) și AL PRINCIPELUI. N-am dormit deloc bine în ultimele zile-nopți (o răceală zdravănă încă nu m-a părăsit de tot, în plus, pregătesc surprize muinunate pentru seratele DANTE ALIGHIERI din 12 și 14 curent, prin urmare osteneala e explicabilă). Îmi cer scuze!