Arheologii au deslușit misterul bisericilor din Piața Sf. Gheorghe după două luni și jumătate de săpături. Câte orașe sunt sub actualul municipiu FOTO

Șantierul arheologic din Piața Sfântul Gheorghe a fost închis astăzi, iar centrul Timişoarei va arăta complet diferit, odată ce ruinele vor fi aduse la suprafaţă, iar noul proiect de punere în valoare a acestora va prinde viaţă. Ruinele moscheei construită în cinstea deja celebrului sultan Suleyman Magnificul, vechi de aproape jumătate de mileniu, dar şi zidurile fostei biserici iezuite, vor fi expuse şi integrate în structura centrală a oraşului. Primăria a decis ca importantele vestigii să fie conservate și expuse în aer liber, chiar pe locul unde au fost găsite, pe modelul marilor capitale europene, unde o astfel de practică este uzuală.

Piața Sfântul Gheorghe va fi coborâtă cu câțiva metri, iar vestigiile istorice vor fi protejate cu balustrade. Vizavi de ele, pe un perete, vor fi etalate stemele orașelor cu care este înfrățită Timișoara. Până atunci, mai este însă mult de muncă, iar greul este dus de arheologii care se află pe şantier.

Moschee construită cu elemente gotice

După opt săptămâni de la debutul șantierului de descărcare a sarcinii istorice în Piaţa Sfântul Gheorghe şi săpături pe o arie de peste 120 mp, arheologii au descoperit o nouă faţă a Timişoarei, încărcată de istorie şi poveşti cu parfum de epocă.

“Potrivit lui Evliya Celebi (n.r. – istoric, geograf, scriitor și unul din cei mai cunoscuți călători otomani), orașul era alimentat cu apă din șanțurile de fortificație și din fântâni. Probabil lucrul acesta era adevărat, având în vedere că am găsit un apeduct care trece pe sub zidul moscheii fără să îl deranjeze, asta înseamnă că e dintr-o perioadă de dinainte de cucerirea otomană, deci de dinainte de 1552. Moscheea aronda și câte un cimitir în cele două capete, în nord și în sud. În această zonă au fost săpate peste 90 de morminte, în nord, și trei morminte în sud”, a declarat Florin Draşovean, arheologul care a coordonat lucrările.

Tot el spune că, pentru conservarea ruinelor moscheei, acestea vor fi desfăcute cărămidă cu cărămidă.

”Zidul Moscheei a fost construit cu bucăți luate din alte clădiri, cărămizi subțiri și elemente gotice, probabil găsite în fosta biserică închinată Sfântului Gheorghe, care se afla aici. Au făcut un edificiu din cârpeli, fără fundație, direct pe pământ și de aceea, pentru a putea etala această ruină, va trebui ca în perioada următoare să desfacem zidul bucată cu bucată și să consolidăm materialul de construcție, plus să îi turnăm o fundație de beton”, a explicat Florin Drașovean.

Săpăturile au făcut lumină în istoria bisericilor din Piața Sfântul Gheorghe

”Până acum, știam despre Biserica Sfântului Gheorghe care a fost demolată în preajma primului război mondial, împreună cu clădirea adiacentă, clădirea Seminarului. Știam, din documente, că această biserică ar fi fost precedentă acestei biserici Sfântul Gheorghe din perioada medievală care a fost amintită în 1323-1324. Știam tot din documente că această biserică ar fi fost transformată, după 1552, în moschee. În rest nu știam foarte multe lucruri, am avut o secvență odată cu săpăturile pe linia de tramvai, în 2006 unde au fost stabilite o serie de dispuneri stratigrafice, și anume trei orașe sub orașul actual. Acum, după două luni și jumătate, știm că biserica din 1323 – 1324 nu a fost în această locație. Ceea ce știm cu mare certitudine e că acest zid este zidul moscheii care apare pentru prima dată în documente în 1572”, a explicat Florin Drașovean.

”În orice caz, acest edificiu a fost dat armatei în 1717, a fost transformată clădirea în pulberărie până în 1718, când Eugeniu de Savoya o dă părinților iezuiți care veniseră în Timișoara încă din 1716. Una din casele care erau aici a fost, se specifică în documente, a fost dată iezuiților ca prima lor locație în Timișoara. În 1718, moscheea a fost creștinată și a funcționat până în 1754, când a fost dărâmată și s-a construit următoarea structură și anume biserica Sfântului Gheorghe. Deci piața își trage numele de la acea biserică și nu de la biserica medievală. Biserica medievală ar putea fi la 20-50 de metri mai încolo”, a mai spus arheologul de la Muzeul Banatului din Timișoara.