Ştiam deja, sunt Grinch! Crăciun fericit!

Am amânat scrierea acestui editorial până în ajunul Crăciunului sperând că voi fi cuprinsă de ceva spirit care să mă inspire să scriu un text exclusiv pozitiv. Ei bine, astăzi la ora 12 am abandonat speranţa şi citind editorialul colegei Geta Petrovici mi-am dat seama ca se impune o continuare pe acelaşi şir de idei. Duminică, exasperată că la mine pe scara blocului pute a porc şi e un frig de mori pentru că toate geamurile stau deschise să se aerisească am scris un editorial pe care l-am şters. Mi s-a părut răutăcios. Acum, dându-mi seama că adevărului nu îi stă bine camuflat nici chiar de spiritul Crăciunului, deci reiau acele idei. An de an de Crăciun toate gospodinele din România trudesc ca dovadă că sclavia nu a murit. Ea există măcar pentru idei. Ideea că de Crăciun trebuie să avem de toate. Şi dăi, umblă, cheltuie milioane pe cărnuri, ingrediente, prăjituri, minuni şi apoi pune totul cap la cap. Ore întregi de stat în bucătărie, ore întregi de făcut curăţenie lună şi bec, Doamne fereşte să nu ne bârfească vecinii sau prietenii.

Rezultatul, cum spunea colega mea, o indigestie sau poate nişte kilograme în plus. Înţeleg tradiţia şi înţeleg orice, dar nu şi îmbuibarea. Crăciunul e o sărbătoare creştinescă pe care oamenii cu tendinţe spre lăcomie şi comercianţii inteligenţi au transformat-o în ceva strict mercantil.

Ei vând, noi cumpărăm ca să nu zică lumea că nu avem. Iar dacă unele gospodine nu mai trudesc, obsesia să avem de toate e încă vine. De asta coşurile din magazine se umplu de produse de care nu avem nevoie. Sau poate avem. Ca să epatăm.

Pentru comercianţii fără scrupule Crăciunul a început în octombrie. Şi uite aşa din dorinţa de a avea cât mai mult ne batem joc de tot. Îmi pare rău, dar unii sunt lacomi şi nu ştiu când să spună stop. Eu mă întreb noi în restul anului nu mâncăm? Cum am evoluat noi dacă ştirile de după Crăciun sunt musai cu oameni care au ajuns la spital că au mâncat sau băut prea mult. Aş putea continua aşa la nesfîrşit, dar mă opresc aici. Știu, pentru unii par Grinch! Ani de zile nu am mâncat sarmale și produse tradiționale de Crăciun și nu am murit! Sper, dragilor, să aveţi sărbători bune, pline de ceea ce contează. Bunătate în suflet că așa simțiți, nu că așa dă bine, oameni dragi lângă voi şi minţi limpezi. În rest cadourile, mâncarea, astea toate contează mai puţin decât am fost noi învăţaţi să credem. Numai bine!