Oamenii trăiesc pentru drame, iar tragedia din Franţa e un subiect numai bun de exploatat cu sau fără bună-credinţă, cu sau fără bune intenţii, cu sau fără inteligenţă. Laitmotivul : libertatea cuvântului. Extremiştii musulmani trebuie opriţi, iar caricaturile s-au dorit un mod de a stopa violenţele prin umor. Nerealist. Eu ca femeie aș putea să îmi pun o fustă scurtă şi să merg prin mijlocul unor puşcăriaşi închişi pentru viol, dar nepăziţi sperând că nu voi fi violată pentru că spun glume. Dar şansele sunt mici. Extremiştii nu sunt oameni, ci nişte roboţi spălaţi pe creier, care nu reacţionează la argumente, nici chiar la umor. Sunt bolnavi. A nu înţelege – asta nu ţine de libertatea cuvântului, iar cele două lucruri sunt complet separate.
Iar drama din Fraţa a stârnit o solidatitate de breaslă care din partea unor jurnalişti este firească, în vreme ce pentru unii e o altă dovadă că sunteţi nişte ipocriţi. Mass media e o industrie care nu îţi mai dă siguranţa unui loc de muncă pe viitor. E o industrie unde violenţa, sexul şi grotescul vând, în vreme ce bunul simţ a ajuns o amintire.
Bucile bat orice subiect serios de pe administraţie, politică, sănătate sau cultură.
Iar majoritatea celor care se dau jurnalişti sunt plătiţi execrabil, în vreme ce la multe instituţii ziua de salariu este o utopie. O spun eu, în numele libertăţii de cuvânt pe care o trâmbiţaţi. Stimaţi colegi care aveţi poze cu „je suis Charlie” pe Facebook, eu nu v-am auzit plângându-vă de asta. Nu sunteţi Charlie. Nu sunteţi, pentru că nu aveţi curajul să vă spuneţi opiniile. Nu sunteţi pentru că nu protestetaţi prin calitate vizavi de ce a ajuns presa, nu sunteţi pentru că nu vă respectaţi şi nu cereţi respect. Presa timişoreană a ajuns o şleahtă care stă zeci de minute să aştepte un primar care are plăcerea de întârzia pe motiv că e ocupat şi nimeni nu scrie asta. Nimeni nu are respect pentru timpul lui. Aţi fost jigniţi de zeci de ori, dar nu v-am văzut să reacţionaţi. Nimeni nu are curaj să întrebe adevărul de teamă ca nu cumva să se trezească dat afară de la muncă sau din conferinţe de presă intrând în dizgraţia vreunui politician. Sunteţi Charlie? Voi care nu aveţi curajul să vă spuneţi opiniile în faţă şi vă înjuraţi colegii cu pseudonime pe site-uri ? Nu sunteţi Charlie, pentru că înainte de a muri pentru convingerile tale, trebuie să le ai şi să le trăieşti.
schimba-ti, please, poza. vomit.
1. Paralele intre dvs. plimbandu-va prin inchisoare in fusta scurta si ce faceau cei de la Charlie Hebdo e fortata, ridicola, nefundamentata, stupida si vulgara. Cam ca si dvs.Oricum, don’soara, dumneavoastra puteti sa va plimbati si in pielea goala printre puscariasi violatori, ca nu patiti nimic. Laptele stricat nu coafeaza pe nimeni.
2. Nici dumneavoastra nu sunteti mai breaza decat colegii de breasla… Ce faceti dvs nu se poate numi jurnalism. Mai bine mergeti s-o pupati pe madam Grapini in bot, ca pana nu de mult.
3. Subscriu la chestiunea cu poza din comment-ul de mai sus.