Istoria dulce-amară a celei mai vechi fabrici de sticlă din România. Cum...

Istoria dulce-amară a celei mai vechi fabrici de sticlă din România. Cum se prelucrau, cu tehnici medievale, adevărate opere de artă

6
DISTRIBUIȚI

tomesti

La poalele munţilor Poiana Ruscă, acolo unde Bega încă îşi croieşte drum printre stânci şi curge năvalnic către şes, într-una din cele mai pitoreşti zone ale judeţului Timiș, se află vechea fabrică de sticlă din apropierea satului Tomeşti, un vechi monument de arhitectură industrială care astăzi mai poate stârni doar curiozitatea turiştilor.

Istoria fabricii de sticlă

Fabrica a fost înfiinţată cu aproape 200 de ani în urmă, fiind cea mai veche fabrică de sticlă de pe actualul teritoriu al României. Atras de pădurile din zonă, de straturile masive de cuarţ şi calcar şi de apa care producea energie ieftină, arendaşul unei fabrici de sticlărie din Ungaria, Anton Pfantzels, a cumpărat moşia de aici şi a înfiinţat cea mai mare fabrică din zonă.

Aceasta a fost dată în folosinţă în 1826 şi, în scurt timp, cei mai mulţi locuitori din împrejurimi au ajuns angajaţi ai fabricii. În 1846, fabrica a devenit proprietatea lui Iosif şi Leopoldina Losch din Austria, care au adus specialişti din străinătate, muncitori calificaţi şi a înfiinţat aici o şcoală. Fiul acestora, Adolf Losch, care a moştenit fabrica, a păstrat tradiţia familiei şi a continuat să producă geam tras şi sticlă de menaj. Iniţial, nisipul se aducea de la Jupâneşti, odinioară renumit centru de olărit, cuarţul de la Gladna şi Luncani, iar lemnul, care era folosit drept combustibil, de la Luncani. Alături de atelierele de suflătorie au apărut cele de gravură şi pictură, iar sticlăria produsă la Tomeşti era transportată cu căruţele până departe, la Recaş şi chiar în nordul Mureşului, la Curtici, Nădlac sau Sântana.

În anii interbelici, după ce a izbucnit criza economică, fabrica a fost trecută la Creditul Industrial, care era principalul creditor, iar acesta a pus-o la dispoziţia angajaţilor. Oamenii au constituit Cooperativa Fabrica de Sticlă Tomeşti, prima de acest fel din ţară, care a funcţionat vreme de cinci ani. Ulterior, fabrica a trecut în proprietatea unei societăţi anonime şi a mai avut doi proprietari până la naţionalizare.

Tehnici medievale de fabricare a sticlei

Cunoscut încă din antichitate, meşteşugul fabricării sticlei a continuat şi în Evul Mediu şi de atunci s-au păstrat procedeele de fabricare a sticlei, fabrica de la Tomeşti amintind de manufacturile de odinioară.

Principala materie primă, nisipul, se amesteca într-un malaxor cu celelalte ingrediente, după care întreaga compoziţie omogenizată se introducea într-un cuptor alimentat din oră în oră, pentru a menţine o temperatură de aproximativ 1.500 de grade Celsius. Cuptorul avea două bazine, unul în care se topea amestecul din care se obţine sticla şi un altul în care se scurgea zgura rezultată din topire. După ce întregul amestec se lichefia, meşterii sticlari transformau bucăţile de lavă în diferite obiecte de sticlă.

Cea mai dificilă muncă este cea a suflătorului, care presupune multă măiestrie şi un simţ foarte exact al proporţiilor. El ştie cîtă lavă trebuie să scoată din cuptor pentru un anumit obiect. Singurul său instrument este o ţeavă. Cu un capăt al acesteia, sticlarul scoate ţeava din cuptor, iar prin celălat capăt suflă până când aceasta capătă volum şi o oarecare formă. Ţeava este preluată apoi de un alt sticlar, care începe modelarea efectivă a sticlei, suflând în continuare până când viitorul obiect începe să se contureze.


Forma definitivă a acestuia se obţine într-o matriţă de lemn sau fontă, după care se lipesc părţile anexe precum torţile, picioare de pahar sau suporturile, etapă care presupune şi ea multă măiestrie, căci sticla se modelează la cald, din mână.

Obiectele de sticlă treceau apoi printr-un proces de recoacere, ele arzându-se lent, timp de trei ore, la o temperatură de 500 de grade Celsius. După decalotarea părţii de care a fost prinsă ţeava de suflat, obiectele erau şlefuite şi o parte din ele ajungeau în secţia de gravură, unde se făceau incrustaţiile în sticlă, sau în cea de pictură, unde munca se făcea cu pensula, cu „aur” lichid şi diferite vopsele. Mai greu se realizau galléurile, care se pictau cu smoală fierbinte şi se scufundau apoi în acid sulfuric care ataca sticla neacoperită cu smoală, modelul pictat rămânând astfel în relief.

Meşterii de la Tomeşti

Fabrica de la Tomeşti a avut meşteri sticlari de prima mână, suflători renumiţi, pictori şi gravori pricepuţi, care au practicat această meserie din tată-n fiu. Din mâinile lor au ieşit multe minunăţii, multe dintre ele unicate, figuri din cele mai diverse, de la diferite personaje şi animale până la adevărate poveşti din sticlă, lucrate din mână, fără vreo matriţă, adevărate opere de artă, precum Albă ca Zăpada, Punguţa cu doi bani sau Scufiţa Roşie. Sticlarii îşi făceau ucenicia de mici, pe lângă un meşter mai bătrân care-i învăţa meseria. Cei mai pricepuţi au colindat pe la fabrici renumite în întreaga lume, din îndepărtata Chină, unde tehnica de lucru este aidoma celei din Evul Mediu, până la celebrele ateliere italiene din Murano.

După naţionalizare, fabrica şi-a continuat activitatea şi a cunoscut o perioadă de prosperitate până spre sfârşitul anilor ’80, când a început să se confrunte cu criza care cuprinsese întreaga ţară. Nu mai erau fabricate multe din produsele care făcuseră fabrica faimoasă, iar după 1990 fabrica a ajuns în pragul falimentului, ajungând să lucreze la capacitate minimă. Fabrica a fost apoi vândută la licitaţie pentru o sumă derizorie. Şi acum, la Tomeşti mai trăiesc meşteri sticlari de prima mînă, dar fabrica a fost închisă.

Sursa foto: tomesti.ro

6 COMENTARII

  1. Foarte frumos articol; eu am vizitat fabrica de la Tomesti in 1975. Eram atunci la liceu. Pacat ca nu ia cineva initiativa sa o repuna pe picioare cat mai sunt mesteri la Tomesti. Sau macar sa se faca o scoala de mesteri sticlari , de design in sticla, o tabara internationala de arta sticlariei ceva de genul acesta. Pacat ca se piede atata valoare si frumusete.

  2. din pacate adevarata sticlarie nu sa facut la tomesti cu tot respectul ptr cei care au lucrat pe vremea nemtilor cand se lucra la greu si se facea productie nu in anii 90 cand se faceau 300 canite de bere saar sau 300 de pahare pilsner ssau 400 de pahare gigi sau pahare de rubin jumatate furate sau sticle cu coarne vindute la unguri Asta a fost productia tomestiului renumit Imi pare rau dar realitatea este asta S-a furat la greu si rerzultatul este ceea ce se vede astazi
    cu respect SAVIN VASILE

  3. Adevaratii meseriasi au fost cand fabrica era patronata de nemti si cand se facea productie adevarata atunci cand functiona pe lemne nu ceea ce se lucra dupa 90 si dupa ………..cand productia de baza erau furturile asociate cu lipsa comenzilor si asta datorita celor care au dirijat aceasta fabrica si care nu s-au interesat decat de afacerile personale. Lipsa de interes si lipsa comenzilor adevarate au dus la falimentul acestei fabrici O fabrica care cheltuie 80 la suta pe combustibil nu poate fi rentabila.Sticlarii care faceau pe vremuri 1000 de pahare in 6 ore au ajuns sa faca incet incet 300 ……..400……atunci te intrebi cum e posibil sa fii rentabil??????????Toti sticlarii in mare parte care au plecat in alte tari sa lucreze sticlarie si-au dat seama ca ceea ce se facea la tomesti era se fapt productie la kilogram si erau nevoiti sa invete pina si cum se face o besica ca sa poti face un produs ptr ca in sticlarie nimeni nu poate sa spuna ca le stie pe toate si va spun asta din propria experienta Cu scuzele de rigoare dar asta e Cu stima SAVIN VASILE

  4. Ce spuneti de fabrica Vitrometan din Medias . Inainte de 89 , avea 4500- 5000 de muncitori . Se lucra in 4 schimburi de cate 6 ore . Se lucra la foc continuu . Romania era recunoscuta in lume dupa calitatea cristalului . Dupa 90 , domnul Roman a spus ca Romania NU ARE INDUSTRIE COMPETITIVA . Ca urmare , s-a „dat la pamant” TOATA industria României , indiferent de ramura sau de fabrica . Cine este de vina ?

  5. Voi toti care comentati intro limba romana aproximativa, voi sunteti de vina pentru tot ce se intampla si s-a intamplat cu toata industria, economia, educatia si da, de ce nu, viitorul Romaniei. Din pacate inca sunteti multi, si foarte prosti (tampi cred ca este un cuvant mai adecvat) si foarte manipulabili de catre o sleahta de hoti care pe o parte va dau, pe cealalta va iau cu doua maini… Dar cum sa vedeti voi asta cand voi sunteti fruntea?! Toti ratatii pamantului s-au strans intro mana de votanti psd si uite unde am ajuns… Noi ceilalti doar speram ca selectia naturala sa isi faca treaba. Si mai repede, poate macar copiii nostri sa apuce ceva bunastare pe plaiurile astea minunate cunoscute sub numele de Romania. Cu respect… sau nu, fara nici un respect pentru incapacitatea voastra intelectuala, al dumneavoastra inamic, Catalin Tanase – 45 ani

  6. La Brașov este atestată o glăjerie la anul 1570. Fără nici o ofensă, cred că această fabrică de sticlă a fost anterioară celei descrise în acest articol. Acum este drept că o glăjerie era acționată hidraulic dar asta ce mai contează atâta timp cât producea sticlă artizanală. Nu este cazul să discutăm de productivitate avănd în vedere metoda de producție de tip medieval dar în ultimă instanță se producea sticlă de bună calitate.

Dă-i un răspuns lui ed Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.