Încet, încet, ușa unei camere de joacă începe să se deschidă. Imediat apare și Caterina, o fetiță de doar doi ani și jumătate, îmbrăcată într-o rochiță roz, care și-a descoperit o nouă pasiune: închiderea și deschiderea ușilor. După ce pășește în cameră, fetița cu păr blond, care este mereu cu zâmbetul pe buze, fuge la mama ei în brațe, îi dă un pupic pe obraz, apoi dispare. Pentru Maria Iordache, mama adoptivă a Caterinei, nimic nu poate fi mai plăcut decât îmbrățișarea fetiței pentru care a făcut o mulțime de sacrificii. Iar ochii i se umplu de lacrimi de fericire.
„Pot spune că a fost dragoste la prima vedere”, își aduce aminte Maria Iordache ce a simțit atunci când a văzut-o pentru prima oară pe Caterina. Fetița dormea într-un pătuț al Secției de Recuperare Nutrițională din cadrul Spitalului de Copii „Louis Țurcanu”, când mama ei a decis să fugă din maternitate la scurt timp după ce a adus-o pe lume. Caterina era cel de-al cincilea copil care a fost abandonat fără niciun fel de remușcare de această femeie, la Maternitatea „Odobescu”. Fuga mamei Caterinei din spital, o tânără de 26 de ani, a costat-o viața, la propriu. Asta pentru că femeia a adus-o pe lume pe fetiță prin cezariană și a fugit din spital înainte de a se vindeca. Zece luni mai târziu, femeia a murit din cauza unei infecții.
Maria Iordache ne povestește că nu s-a gândit niciodată să adopte un copil, până să o întâlnească pe Caterina. Fetița a stat două săptămâni la Maternitatea „Odobescu”, iar apoi a ajuns în Secția de Recuperare Nutrițională a spitalului de copii, unde Maria Iordache a mers în vizită, înainte de Crăciun, în 2012, pentru a afla de ce au nevoie bebelușii internați acolo. „Am văzut-o pe Caterina și mi-a rămas imaginea ei pe retină. Dormea mai tot timpul. După un timp, am luat-o în brațe, a fost un sentiment minunat”, ne spune timișoreanca.
Din acel moment, Maria a început să se gândească din ce în ce mai serios să o adopte pe fetiță. „Majoritatea prietenilor mei mi-au spus că e bine să fac acest lucru, dar au fost și persoane care m-au descurajat, și erau dintre cei cărora le fusesem aproape în momente grele. O femeie, care își îngropase copilul, mi-a spus că e o tâmpenie să o adopt, pentru că are o cunoștință care a adoptat un copil și apoi l-a dus înapoi”, povestește Maria Iordache.
Dar Maria a ascultat ce-i spunea inima și, când fetița avea cinci luni, s-a decis să o înfieze. Pentru că nu avea statutul de copil adoptabil, Maria Iordache a luat-o pe fetiță în plasament.
Din acea zi în care Caterina a ajuns în casa Mariei au trecut doi ani până când fetița a putut fi adoptată definitiv, asta din cauza Legii adopției.
„Merită să adopți un copil, chiar dacă procesul de adopție este greu”
„Legea adopției are părți bune, dar are și părți care pot fi îmbunătățite. Eu am decis să o iau în plasament pe Caterina când avea cinci luni, era singura soluție. Am riscat mult, putea să apară familia biologică să o ceară între timp sau să mă împotmolesc în labirintul procedurii de încredințare. În ultima perioadă, Caterina mi-a fost încredințată în vederea adopției pentru o perioada de 90 de zile, termen finalizat la data de 20 ianuarie. În cele 90 de zile, angajații Protecției Copilului ne-au făcut șase vizite, iar de săptămâna trecută, am reușit să o adopt pe Caterina definitiv. Ca să devin părinte care poate adopta un copil, a trebuit să fac un curs, pentru că așa prevede legea. Este un proces greu și unii oameni se decurajează”, ne explică Maria Iordache prin ce a trecut în ultimii doi ani ca s-o poată înfia pe Caterina.
Timișoreanca povestește că, deși a reușit să o adopte pe micuță, în următorii doi ani va fi monitorizată de cei de la Protecția Copilului. Cu toate acestea, Maria Iordache nu regretă nimic. Recunoaște că, din momentul în care Caterina a intrat în viața ei, totul s-a schimbat radical, în bine. „Eu nu pot să fac copii. Tot timpul mi-au plăcut copiii și îmi spuneam de multe ori: «Doamne, de ce m-ai făcut să-mi placă copiii, dacă nu pot avea?». Era o rană care nu se închidea. Dar viața mea s-a schimbat complet de când o am pe Caterina. Nu o să uit niciodată când a făcut primul pas, când a spus primul cuvânt, când mi-a spus «mama», sunt lucruri care te leagă de un copil”, ne spune emoționată Maria Iordache.
Timișoreanca are un sfat pentru toți cei care ar dori să adopte un copil, dar nu sunt ferm convinși că vor să facă asta. Maria Iordache le transmite că „merită să adopți un copil, deși procesul de adopție este greu, stresant. Nu e plăcut să trăiești cu temerea că familia biologică și toate rudele până la gradul IV au întâietate și pot apărea oricând să ceară plasamentul sau chiar reintegrarea în familie, nu e plăcut să te duci la tribunal între pușcăriași și să-ți aștepți cuminte rândul, iar când ești chemat la bară să nu poți rosti decât un DA printre lacrimi, dar totul merită”.
Maria a schimbat viața nu doar a Caterinei, care risca să-și petreacă anii copilăriei într-un centru de plasament, ci și a altor două fetițe, care au fost adoptate de o prietenă de-a ei.
Foto: Adrian Pîclişan
„RESPECT” PENTRU ASEMENEA OAMENI.
o fi din cauza ca am o fetita mica, sau pentru ca sunt sensibila de felul meu, dar mi-au dat lacrimile. ati salvat un sufletel, iar prietena dvs doua sufletele de la singuratate si eventuale tragedii.
va doresc sa aveti putere sa o cresteti si sa o iubiti.
va felicit si sa va dea bunul Dumnezeu sanatate si bucurii in suflet.
Toata stima pentru doamna Maria. Ii doresc o viata plina de bucuri alaturi de fata ei! Legea adoptiei trebuie schimbata, iar oameni ca ea, care au trecut prin experienta a traumatizanta procesului de adoptie, pot sa faca diferenta.
Ii dau dreptate d-nei, legea este cat se poate de proasta si nu ne ajuta deloc. Eu si sotia mea suntem in aceeasi situatie : am luat o dulceata de fetita de 6 ani iar acum vrem sa o adoptam. Din pacate mama naturala, dupa ce a abandonat-o, a aparut dupa 6 ani in care nici macar nu s-a interesat daca mai traieste ( habar n-are cum arata ) si vrea vizite in vederea reintegrarii. Din punctul meu de vedere, si imi cer scuze daca gresesc, asemenea parinti ar trebui decazuti din drepturi imediat. Oricum vom lupta pentru a reusi si ii sfatuiesc pe toti sa faca la fel. MERITA !
Intr-adevar nu estte usor,si noi am adoptat o fetita de 8 ani…dim noiembrie a fst definitiva iar acum avem certificat nou.Multa dedicare ,dragoste si vointa cat cuprinde iar acesti copii ajung sa semene cu noi ca de parca i-am nascut.Sentimente exista si nu trebuie decat sa le daruiesti.
Si noi am dori sa adoptam un copil in ideea de a oferi o viata frumoasa la un copil care nu a avut norocul sa obtina de la parintii reali, dar inniciun caz nu intentionez sa cumpar copii. Pentru a creste un copil pe linga iubire care nu costa nimic, necesita nopti nedormite cind este bolnav , scoli platite, intretinerea de zi cu zi , etc. Parintii copilului renunta de responsabilitatea de parinti pentru ca nu doresc sa o continue, atunci de ce complications? Sigur trebuie platit formalitatilor actelor de parintii adoptivi dar nimic mai mult. Deoarece adoptiile au devenit un business multi copii nu au posibilitatea pentru un vitor mai bun. Multe familii renunta la adoptii. 🙂
Dumnezeu sa va rasplateasca bunatatea!
Cresteti acesti copii cu multa iubire si teama de Dumnezeu. Trebuie sa invete ce e bine, ce e rau. Si doar cu Dumnezeu razbesti. Psibologia te rataceste…. vei pierde si copilul isi va lua lumea in cap. Deci aveti intelepciune si cresteti acesti copii sanatosi mental ca au trecut prin atatea saracii
Fiti.le un exemplu. Intodeauna. Nu va sfiati sa le cereti iertare cand ati esuat in a mai fi . Ei vor invata atunci ca e normal, se mai intampla sa gresesti dar ca se repara ..si ce frumos se repara cand spui un iarta.ma.
Sanatate si Doamne ajuta!