La 25 de ani după citirea proclamaţiei, Liana Şerban, soţia autorului acesteia, precizează că „George Şerban a dorit ca, după ce a dat citire textului, proclamaţia să fie a timişorenilor şi să nu fie revendicată de un anume autor sau grup de autori. Atunci când a redactat proclamaţia, susţinea că trebuie distrusă legătura ocultă dintre exponenţii nomenclaturii şi securitate, care urmăreau menţinerea puterii. Punctul 8 nu cerea pedepsirea lor ci doar îndepărtarea lor de la putere pentru câţiva ani. În cei peste 40 de ani de comunism au dovedit că nu au fost în stare decât să distrugă şi să aducă la disperare poporul român. Din păcate, activiştii şi securiştii au înţeles mult mai bine decât restul românilor importanţa punctului 8 şi au luptat din răsputeri ca acesta să nu fie transpus într-o lege. Unul din motivele pentru care George Şerban a intrat în politică a fost acela ca, în calitate de parlamentar, să susţină punctul 8 al proclamaţiei. A promovat proiectul legii lustraţiei cu câteva zile înainte de a muri şi, din păcate, parlamentarii de Timiş cărora le-a fost predat proiectul nu au reuşit să-l promoveze. Consecinţele sunt vizibile şi după 25 de ani. Legătura mafiotă s-a păstrat, au fost schimbate doar personajele. Punctul 11 care susţinea descentralizarea economică şi administrativă este încă o dovadă a valabilităţii proclamaţiei după 25 de ani şi cu toate că această temă e invocată de fiecare guvern, nu se aplică”. (Liana Păun)
Gheorghe Ciuhandu, fost președinte PNȚCD și fostul primar al Timișoarei
„Cred că Proclamația de la Timișoara îşi păstrează actualitatea, dar era bine ca punctul 8 să fi fost pus în aplicare. Sunt convins că dacă s-ar fi făcut asta viaţa politică ar fi fost ferită de anumite personaje care au făcut mult rău şi au adus greutăţi. Prin aplicarea acelui punct s-ar fi putut facilita venirea în viaţa politică şi la putere a unor personaje care nu au avut un trecut legat de comunism. Iar problema rămâne încă una de actualitate chiar şi acum”.
Legat de descentralizare, Ciuhandu a spus că „este un punct pe care l-am pomenit de foarte multe ori în susţinerile mele cât timp am fost primar. Ar fi fost un punct bun de plecare pentru reconstrucţia unei societăţi ieşite din comunism, dar cred că lucrul acesta nu se doreşte cu adevărat. În continuare multe din marile decizii care privesc oraşele şi nu numai se iau de la Bucureşti, într-un cerc de iniţiaţi”. (Loredana Codruț)
Viorel Coifan, fost deputat PNL
„Proclamaţia de la Timişoara este un document care cu o limpezime de cristal a afirmat câteva din prioritățile noastre democratice. Mă refer aici la punctul 8, cel care trebuia să prefigureze Legea Lustrației și la punctul 11, cel care se referea la descentralizare, iar aceste puncte își mențin actualitatea. Cel puțin punctul 11, deoarece, din păcate, Legea Lustrației care se baza pe punctul 8 a apărut prea târziu.
Ce certitudine Proclamaţia are și valoare documentară și valoare morală. La ora actuală nu le mai poți interzice activiștilor să nu facă din partide, cei mai mulţi au răposat, iar fiii lor vor un capitalism extrem. La punctul 11 discutăm de banii de la guvern care vin pe criterii restricționare. Judeţul Timiş deşi este unul bogat care produce mult depinde de bani de la Bucureşti, după cum vedem pentru centura de Sud. Dacă s-ar ține cont de acest punct, am deveni cu adevărat o societate funcțională”. (Loredana Codruț)
Din păcate amânarea celebrului punct opt din Proclamaţie, a dus la stagnarea multor resorturi din politica românească. După 20 de ani punctele Proclamţiei îşi ating ţinta încet – încet. Din păcate, pentru unii din iniţatorii Proclamaţiei e prea târziu. Din fericire, lucrurile se schimbă. Cred că după alegerile din noiembrie anul trecut, drumul nostru spre civilizaţie va fi mai neted. Acum , poate înţelegem de ce am fost amânaţi de atâta timp în structurile occidentale, fiindcă am trăit într-o societate în care se dădeau şpăgi de milioane de euro în sacoşe. Am fost ţinuţi pe loc mult timp. Sper că de acum încolo drumul nostru spre civilizaţie să fie mai accelerat. Proclamaţia de la Timişoara a fost un act istoric, o dovadă vie că istoria se scrie sub ochii noştri. Ca să închei cu o zicală celebră românească: Mai bine mai târziu decât niciodată“, ne-a declarat muzicianul Ilie Stepan. (Zoltan Varga)
dom’ Coi Fan o fo dupe cum stiii lumia secretare utc (deci activist pcr) la centru de calcul. Istina?
atunci cum dracu vini icihia si se da liru liru crocodilu.
Ar trebui redactate două liste: una cu personalități (artiști, (unii) universitari, scriitori ș.a.), alta cu persoNULITĂȚI. Cap de listă în cea de-a doua ar fi dl. Dan Poenaru, pcr-isto-securist-turnător, medic incompetent clasa I. L-ar putea urma dl. Coifan, cu peroane pe ambele părți.
Hazliu e și dl. Pîrțea, care nu știe decât una și bună: banii, peste care tare i-ar plăcea să fie el stăpân, să-i împartă (sau nu) cu ceilalți.