PROCLAMAȚIA DE LA TIMIȘOARA Ce spun personalități ale orașului, după 25 de ani de când a fost adoptat manifestul, în fața a mii de oameni, în balconul Operei

25 de ani. Atât a trecut de când, la Timișoara, după sângeroasele evenimente din Decembrie 1989, s-au ridicat primele voci care vorbeau de o nouă formă de guvernare politică și socială a României, un program curajos, un nou început care ar fi trebuit, cel mai important, să asigure un viitor curat și liber pentru tinerii și copiii de atunci.

Punctul 8 al Proclamației, cel mai important poate pentru anii care urmau să vină, cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii PCR sau al Securităţii să nu aibă dreptul de a lucra în funcţii publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punând accent mai ales pe funcţia de preşedinte, a constituit punctul de plecare al Legii Lustrației, care a fost votată la aproape 20 de ani de la Proclamație.

Ce spun personalitățile Timișoarei despre năzuințele de atunci, despre ce sperau că va deveni punctul de plecare al unei constituții moderne și despre ce a ajuns de fapt Proclamația de la Timișoara, după 25 de ani de la momentul în care a fost citită în balconul Operei, în fața a mii de oameni dornici de o schimbare reală?

La 25 de ani după citirea proclamaţiei, Liana Şerban, soţia autorului acesteia, precizează că „George Şerban a dorit ca, după ce a dat citire textului, proclamaţia să fie a timişorenilor şi să nu fie revendicată de un anume autor sau grup de autori. Atunci când a redactat proclamaţia, susţinea că trebuie distrusă legătura ocultă dintre exponenţii nomenclaturii şi securitate, care urmăreau menţinerea puterii. Punctul 8 nu cerea pedepsirea lor ci doar îndepărtarea lor de la putere pentru câţiva ani. În cei peste 40 de ani de comunism au dovedit că nu au fost în stare decât să distrugă şi să aducă la disperare poporul român. Din păcate, activiştii şi securiştii au înţeles mult mai bine decât restul românilor importanţa punctului 8 şi au luptat din răsputeri ca acesta să nu fie transpus într-o lege. Unul din motivele pentru care George Şerban a intrat în politică a fost acela ca, în calitate de parlamentar, să susţină punctul 8 al proclamaţiei. A promovat proiectul legii lustraţiei cu câteva zile înainte de a muri şi, din păcate, parlamentarii de Timiş cărora le-a fost predat proiectul nu au reuşit să-l promoveze. Consecinţele sunt vizibile şi după 25 de ani. Legătura mafiotă s-a păstrat, au fost schimbate doar personajele. Punctul 11 care susţinea descentralizarea economică şi administrativă este încă o dovadă a valabilităţii proclamaţiei după 25 de ani şi cu toate că această temă e invocată de fiecare guvern, nu se aplică”. (Liana Păun)

Gheorghe Ciuhandu, fost președinte PNȚCD și fostul primar al Timișoarei
„Cred că Proclamația de la Timișoara îşi păstrează actualitatea, dar era bine ca punctul 8 să fi fost pus în aplicare. Sunt convins că dacă s-ar fi făcut asta viaţa politică ar fi fost ferită de anumite personaje care au făcut mult rău şi au adus greutăţi. Prin aplicarea acelui punct s-ar fi putut facilita venirea în viaţa politică şi la putere a unor personaje care nu au avut un trecut legat de comunism. Iar problema rămâne încă una de actualitate chiar şi acum”.

Legat de descentralizare, Ciuhandu a spus că  „este un punct pe care l-am pomenit de foarte multe ori în susţinerile mele cât timp am fost primar. Ar fi fost un punct bun de plecare pentru reconstrucţia unei societăţi ieşite din comunism, dar cred că lucrul acesta nu se doreşte cu adevărat. În continuare multe din marile decizii care privesc oraşele şi nu numai se iau de la Bucureşti, într-un cerc de iniţiaţi”. (Loredana Codruț)

 Viorel Coifan, fost deputat PNL

„Proclamaţia de la Timişoara este un document care cu o limpezime de cristal a afirmat câteva din prioritățile  noastre democratice. Mă refer aici la punctul 8, cel care trebuia să prefigureze Legea Lustrației și la punctul 11, cel care se referea  la descentralizare, iar aceste puncte își mențin actualitatea. Cel puțin punctul 11, deoarece, din păcate, Legea Lustrației care se baza pe punctul 8 a apărut  prea târziu.

Ce certitudine Proclamaţia are și valoare documentară și valoare morală. La ora actuală nu le mai poți interzice activiștilor să nu facă din partide, cei mai mulţi au răposat,  iar fiii lor vor un capitalism extrem. La punctul 11 discutăm de banii de la guvern care vin pe criterii restricționare.

Judeţul Timiş deşi este unul bogat care produce mult  depinde de bani de la Bucureşti, după cum vedem pentru centura de Sud. Dacă s-ar ține cont de acest punct, am deveni cu adevărat o societate funcțională”. (Loredana Codruț)

„Proclamaţia de la Timişoara a fost un act istoric pentru democraţia adevărată. Din păcate amânarea celebrului punct opt din Proclamaţie, a dus la stagnarea multor resorturi din politica românească. După 20 de ani punctele Proclamţiei îşi ating ţinta încet – încet. Din păcate, pentru unii din iniţatorii Proclamaţiei e prea târziu. Din fericire, lucrurile se schimbă. Cred că după alegerile din noiembrie anul trecut, drumul nostru spre civilizaţie va fi mai neted. Acum , poate înţelegem de ce am fost amânaţi de atâta timp în structurile occidentale, fiindcă am trăit într-o societate în care se dădeau şpăgi de milioane de euro în sacoşe. Am fost ţinuţi pe loc mult timp. Sper că de acum încolo drumul nostru spre civilizaţie să fie mai accelerat. Proclamaţia de la Timişoara a fost un act istoric, o dovadă vie că istoria se scrie sub ochii noştri. Ca să închei cu o zicală celebră românească: Mai bine mai târziu decât niciodată“, ne-a declarat muzicianul Ilie Stepan. (Zoltan Varga)

„O mare dezamăgire, care durează de 20 de ani. Am fost minţiţi şi continuăm să fim minţiţi furaţi şi călcaţi în picioare din toate părţile, şi asta, culmea, în timp ce fiecare îşi face viaţa fără să vadă mai departe. Oare cine să fie de vină? Mereu apare tentaţia de a găsi vinovaţi, când de fapt noi suntem principalii vinovaţi de tot ce se întâmplă de 20 de ani în România. Somnul raţiunii naşte monştri! Îi vedem din ce în ce mai des, pe toate canalele media. Cam asta a rămas din idealul nostru timişorean, la 20 de ani de la Proclamaţia de la Timişoara“, spune muzicianul Mircea Baniciu. (Zoltan Varga)

 „Din momentul în care Emil Constantinescu nu a făcut nimic împreună cu Puterea de atunci să pună în practică mai ales punctul 8, parcursul Proclamației a fost destul de clar. Ceea ce, însă, s-a întâmplat în societatea românească a arătat că România a stat mereu sub acest blestem al moștenirii comuniste. Înțeleg prin asta faptul că personajele cele mai odioase ale României au legături și cu nomenclatura de atunci sau fie cu Securitatea, poliția politică. Actualitatea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara este una simbolică și arată că la momentul respectiv a fost diagnosticul cel mai exact cu privire la destinul României”. (Adriana Mîț)

„Proclamația de la Timișoara mai reprezintă un simplu document istoric și atât. Nu cred că punctul 8 va mai fi pus în aplicare, mai ales că cei care au făcut parte din Partidul Comunist sau din Securitate s-au retras din activitate”. (Adriana Mîț)

„În cele 13 puncte pe care le avea, se dorea o ruptură de tot ceea ce însemna comunismul în România. În acel moment, libertatea de exprimare, dar și libertatea de orice fel erau promovate. Cred că un punct important al Proclamației de la Timișoara era cel referitor la descentralizare, un punct încă de actualitate. Timișoara și județul Timiș sunt al doilea contribuabil la bugetul de stat în ceea ce înseamnă materie fiscală, dar când să primim sume defalcate din TVA sau din alte contribuții suntem codași din acest punct de vedere. Deci, susținem în continuare această descentralizare economică și administrativă. Cred că acum, la 25 de ani de la Proclamația de la Timișoara, s-au realizat prea puține din dorințele semnatarilor”, este de părere Marilen Pirtea. (Adriana Mîț)

Contactat telefonic, medicul Dan Poenaru, fost șef al filialei Timiș a PDSR Timiș și actual șef al Clinicii II Ortopedie – Traumatologie din cadrul Spitalului Județean Timișoara, nu a dorit să facă nicio declarație cu privire la Proclamația de la Timișoara. „Nu doresc să-mi exprim punctul de vedere”, ne-a spus Dan Poenaru, înainte de a închide telefonul brusc telefonul. (Adriana Mîț)