Timișorenii nu au fost niciodată străini de suportul organizat pentru echipa de fotbal fanion a orașului. Una dintre primele galerii organizate în adevăratul sens al cuvântului, cu carnete de membru, ședințe și cântece create s-a format la Timișoara, la începutul anilor ’70.
Imediat după Revoluție, „tinerii rebeli” au părăsit locul tradițional al galeriei alb-violete pe stadionul „1 Mai”, deaspura tunelului, la Tribuna a II-a, și s-au mutat în Peluza Sud. Întâi puțini, apoi tot mai mulți, întâi sub denumirea Commando Poli, apoi, pentru că modelul erau tifoseriile italiene, Commando Viola Ultra Curva Sud, nume care aniversează în acest weekend două decenii. Iar restul e istorie. Chiar dacă unele grupuri de suporteri nu ar fi de acord cu această afirmație, CVUCS a dat tonul în ceea ce privește spectacolul pe stadioane și, în ultimii 20 de ani, la multe dintre meciurile Politehnicii vedeta a fost Peluza, nu vreun jucător.
Cu timpul lucrurile s-au schimbat, greu încercatul suporter alb-violet a trecut prin transplanturi, fuziuni și schimbări de nume.
Unii au renunțat pe parcurs (episoadele Dacia, AEK), nemairegăsindu-se în „minunata lume nouă”. Ultima ruptură dintre cei cu microbul alb-violet s-a produs în 2012, unii și-au agățat fularul în cui, alții au ales calea noii echipe formate prin preluarea ACS Recaș, iar alții, nucleul celor care puneau la cale show-urile care au făcut înconjurul lumii, au ales să susțină echipa Institutului Politehnic, în ligile inferioare.
Mai trist este că între cele două grupuri de suporteri, care nu demult împărtățeau bucurie și tristețe umăr la umăr, a rămas o animozitate, fiecare parte neînțelegând alegerea făcută de ceilalți. Ceea ce e trist, pentru că toți, uniți de pasiunea pentru fotbal și pentru alb-violet, au contribuit la crearea acelei imagini unice a suporterului polist. Una foarte bună, indiferent de superficialele utilizări ale cuvântului „huligan” de către cei nefamiliari cu fenomenul.
La mulți ani, CVUCS, oriunde te-ai afla!
