Nu departe de orașul hunedorean Călan, în localitatea Streisângeorgiu, se află biserica ortodoxă “Sf. Gheorghe”, una dintre cele mai vestite din județul Hunedoara, alături de cele de la Gurasada și Densuș. Dintre vechile monumente medievale, biserica din Streisângeorgiu este cea mai bine conservată din întreaga țară, fiind, totodată, reprezentativă pentru începuturile arhitecturii românești de la sat, ceea ce o face să fie unul din cele mai valoroase edificii de acest fel din arhitectura transilvană a Evului Mediu.
Cel mai vechi monument medieval conservat în forma originară
Biserica a fost ridicată pe temeliile unei biserici de lemn datate în prima jumătate a secolului al XII-lea, după cum au relevat amplele cercetări arheologice făcute în urmă cu 40 de ani de către o echipă condusă de reputatul istoric și arheolog Radu Popa. Vechea pisanie în limba slavă descoperită în peretele estic din altarul bisericii atestă data construirii acesteia și oferă date prețioase despre hramuri și ctitori: “În anul 1313/1314 am făcut biserica cu ajutorul Sfântului Gheorghe și al Maicii Domnului și al Tuturor Sfinților, întru ajutorul și iertarea păcatelor cneazului Bâlea și întru ajutorul și mântuirea și iertarea păcatelor popii Naneș și ale lui Teofil zugravul”. Mormintele descoperite în jurul bisericii au fost datate în secolele XII-XIII și confirmă, la rândul lor, existența anterioară a bisericii de lemn, care avea același plan și aceleași dimensiuni cu cea din piatră și zid. O monedă găurită emisă în timpul regelui maghiar Bela al II-lea (1131-1141), inventarul funerar și litere chirilice descoperite în biserică, mai vechi decât pisania din 1313-1314 atestă și ele existența bisericii de lemn anterioare dar cea mai importantă concluzie a cercetătorilor a fost că la Streisângeorgiu se află cel mai vechi monument medieval de pe întreg teritoriul țării care are o datare certă și se păstrează în picioare, având până astăzi destinația originară.
Materiale de construcție romane și medievale
Zidurile bisericii au fost ridicate în bună parte cu lespezi și blocuri de piatră luate din ruinele rămase de pe vremea romanilor sau de la carierele de piatră din apropiere. Materiale romane au fost folosite și în interior, unde se remarcă o lespede decorată cu delfini. Acestea proveneau, probabil, dintr-o villa rustica romană care existase în apropiere. S-au folosit, de asemenea, cărămizi făcute de meșteri locali medievali, care au fost legate cu un mortar alcătuit din var alb și pietricele fine de nisip. În ciuda diversității materialelor, biserica, în formă de navă, cu laturi care nu ating cinci metri și cu un altar de formă patrulateră, este un edificiu unitar, construit în stil romanic rustic, extrem de simplu. Pe latura sudică a bisericii se află trei ferestre înguste, prin care pătrunde lumina în biserică, iar alte două ferestre luminează altarul. Construcției inițiale i-au fost adăugați doi contraforți iar la începutul secolului al XV-lea a fost ridicat și un mic turn-clopotniță. Pronaosul adăugat târziu, probabil pe la jumătatea secolului al XIX-lea, a fost demolat cu ocazia restaurării, biserica recăpătându-și forma inițială.
Trei straturi de pictură murală
Biserica a fost renovată și repictată de mai multe ori, ultima pictură datând din anul 1743. Aceasta a fost făcută de zugravii Gheorghe și Șandor din Făgăraș, care a păstrat parțial și pictura lui Teofil din 1313, și cea făcută în 1408, astfel încât și astăzi pot fi văzute cele trei etape succesive ale picturii murale din interiorul bisericii, în care tradiția care respectă canoanele bizantine se amestecă cu influențele occidentale. Nu întreaga pictură a fost însă curățată, o bună parte a acesteia fiind și astăzi acoperită de tencuială.
Pictura votivă, realizată cu prilejul repictării bisericii la începutul secolului al XV-lea, îl înfățișează pe cneazul Lațcu Cândreș împreună cu soția sa, Nistora, și fiii lui, așa cum reiese din textul alăturat picturii, în care se amintește că aceasta a fost făcută “în zilele lui Jicmon regele (Sigismund de Luxembrug – n.n.) și voievozi transalpini Ioaneș și Iacob…”. Se mai păstrează în biserică vechi imagini cu Judecata de Apoi, Raiul și Iadul, Fecioara cu Pruncul în brațe sau Crucificarea. Impresionanta pictură interioară este, deopotrivă, o importantă sursă documentară pentru istoria și etnografia acelor locuri. În exterior este decorat doar portalul, cu motive geometrice roșii și albastre și o cruce, dar astăzi nu se mai știe dacă la origini au fost pictați și pereții exteriori ai bisericii.
Din păcate, intervenții ulterioare pentru continuarea restaurării monumentului nu s-au făcut iar acesta nu este întreținut și pus în evidență pe măsura valorii lui.
Surse foto- wikipedia, www.cluj.travel, www.mapio.cz, www.mycountry.ro
Pai nu au existat interventii pentru ca popii ce conduc azi biserica se straduiesc sa aiba cele mai luxoase masini,cele mai luxoase vile si cele mai luxoase haine.
Popii de acum sunt satana in carne si oase…(ma refer la mult preafericitii care conduc BOR)
Rog redactorii acestei rubrici,carora le multumesc pentru materialul excelent de mai sus sa incerce unul asemenetor si pentru biserica din Santamaria Orlea,ctitorie a cnejilor Candea,monument remarcabil din aceiasi zona,avand elemente de arhitectura gotica de cel mai mare interes.
Va urma, in viitorul apropiat.
Rog un comentariu la fel de bine elaborat si pentru biserica din Santamaria Orlea,ctitorie probabila a cnejilor Candea.