ANALIZĂ Reabilitarea centrului istoric al Timișoarei, lucrări de mântuială și dispreț pentru...

ANALIZĂ Reabilitarea centrului istoric al Timișoarei, lucrări de mântuială și dispreț pentru istorie GALERIE FOTO

1
DISTRIBUIȚI
Cetatea Timișoarei: Macheta înconjurată de fotolii din Piața Unirii
Cetatea Timișoarei în vremea turcilor, machetă în Piața Unirii. Foto: Codruța Oprean

Cetatea Timişoarei, reconstruită din temelie de Habsburgi după dărâmarea cetăţii medievale turceşti, a avut, cu preponderenţă, o funcţie militară, iar cu timpul s-a dezvoltat ca un oraş industrial şi mercantil. Cea mai mare parte a zidurilor cetăţii a fost dărâmată cu mai bine de un veac în urmă, multe clădiri au fost modificate şi au apărut altele noi, schimbând aspectul centrului istoric al oraşului. Există încă un mare număr de clădiri şi de ansambluri arhitecturale care sunt considerate de patrimoniu pentru valoarea lor arhitecturală, dar frumuseţea lor trece neobservată din cauza avansatei stări de paragină în care se află cele mai multe dintre ele şi pot stârni mai degrabă mila vizitatorilor oraşului, care nu excelează prin oferte turistice deosebite. Fabrici vechi, monumente de arhitectură industrială din secolul al XIX-lea cum nu mai există multe în lume, în loc să fie puse în valoare, sunt dărâmate rând pe rând.

Contractul de finanţare pentru realizarea proiectului intitulat „Reabilitarea spaţiilor publice din centrul istoric al Municipiului Timişoara” a oferit şansa de a pune în valoare vestigii medievale de o mare valoare istorică, unice în ţară, care au fost descoperite în timpul lucrărilor şi care ar fi putut deveni veritabile puncte de atracţie pentru turiştii care vizitează Cetatea Timișoarei.

Dacă pavarea străzilor nu s-ar fi făcut cu amatori, dacă s-ar fi ales un mobilier urban şi un iluminat public adecvat, s-ar fi reuşit şi reconstituirea în mai mare măsură a unei atmosfere de epocă, aşa cum s-a întâmplat în centrele istorice din Sibiu, Sinaia, Alba Iulia sau Bucureşti, sau chiar la Timişoara, în Piaţa Unirii, unde proiectul a fost semnat de Şerban Sturdza cu aproape trei decenii în urmă, acelaşi arhitect fiind coordonatorul actualului proiect. Acum, când acesta se apropie de finalizare, se poate constata cât de superficial s-a lucrat şi ce improvizaţii nefericite au fost alese, deşi lucrările au fost suplimentate de la bugetul local cu o sumă considerabil mai mare decât cea prevăzută iniţial.

Cerinţe neîndeplinite

Proiectul iniţial de reabilitare pentru Cetatea Timișoarei, a cărui execuţie a fost încredinţată firmei Romprest, nu a fost realizat integral, aşa cum pretinde primarul Nicolae Robu. În Piaţa Unirii, restaurată după conceptul din 1988 al arhitectului Şerban Sturdza, în dreptul faţadei muzeului de artă ar fi trebuit montate bănci de similipiatră tip fotoliu care, în 1988, au fost depozitate în muzeu, dar deocamdată sunt inexistente. Proiectul prevedea, de asemenea, ca la intersecţiile cu străzile pietonale să fie montate „lespezi de piatră mari cu inscripţiile Pieţei Unirii. În centrul celor patru desene circulare din pavajul pieţei se vor adăuga alte lespezi de piatră circulare cu diametru de 1 m, cu inscripţii istorice” precum şi reabilitarea grupurile sanitare din subteran care au rămas închise cu lacăt. Nu se ştie dacă în interior s-au refăcut instalaţiile şi pardoselile şi vor fi funcţionale sau vor avea doar un rol decorativ. Nu a apărut nici „Totem”-ul despre care s-a spus că va fi amplasat pe aşa-numitul soclu din faţa palatului baroc care maschează un punct trafo pentru alimentarea cu energie a clădirilor din Cetatea Timișoarei.

În Piaţa Libertăţii, pentru amenajarea peisagistică erau prevăzuţi 79 de arbori, din care 42 din cei existenţi şi 37 de arţari care urmau să fie plantaţi, dar cum a fost necesară îndepărtarea mai multor arbori din cauza şantierelor arheologice şi a altor lucrări, iar vestigiile nu pot fi acoperite cu pomi, proiectul revizuit specifică plantarea a 30 de copaci aliniaţi în faţa garnizoanei, ca un simbol al luptătorilor anticomunişti. Alţi 28 de arbori de diferite specii, dispuşi aleator, urmau să fie plantaţi pe latura vestică a pieţei. În total, 58 de arbori, faţă de cei 37 prevăzuţi în proiectul tehnic iniţial. În piaţă au fost plantaţi doar 27 de copaci pe laturile pieţei, iar grătarele din fontă pentru protejarea pământului din jurul copacilor, prevăzute şi ele în proiectul iniţial, încă nu sunt montate.

Cetatea Timișoarei: Fântăna austriacă
Fântăna austriacă. Foto: Codruța Oprean

În piaţă sunt acum 47 de bănci din cele 64 menţionate în proiect şi 30 de fotolii din cele 40 care apar în scripte. În colţul pieţei din apropierea străzii L. Blaga era trebuiau amplasate trei chioşcuri destinate informării turistice, culturale şi administrative şi o fântână cu apă potabilă, dar nici acestea nu există. Fântâna austriacă din piaţă, singura care a fost conservată „in situ”, a fost reîntregită într-o manieră deloc atractivă, care nu are nici o legătură cu originalul, şi a fost acoperită cu un grilaj masiv de bronz care o face aproape invizibilă. O bancă de lemn cu forme rotunjite, care înconjoară copacul din mijlocul Pieţei Ţarcului, a fost gândită pentru a oferi loc „nu numai de stat jos în mod obişnuit, dar şi pentru stat mai neconvenţional, întins sau în postura lotus”, o soluţie inoportună pentru o zonă istorică.

S-a prevăzut marcarea în paviment a unor piese de piatră sau bronz, cu rol informativ, pe străzile V. Alecsandri, Lucian Blaga, Mercy, Griselini şi Eugeniu de Savoya, dar unele au fost uitate (ex. Str. Eugeniu de Savoya nr. 9, str. Mercy nr. 5 sau Piaţa Libertăţii nr. 1) ori nu au respectat recomandările din proiect. Bunăoară, tot pe strada Eugeniu de Savoya, în dreptul casei care poartă numele prinţului, era prevăzută montarea unei piese speciale „cu informaţii sau imagini despre poarta Forforoza”. Era poarta pe care prinţul şi-a făcut intrarea triumfală în Cetatea Timișoarei când a cucerit-o, alungându-i pe turci, şi pe locul căreia, în 1817, a fost ridicată o clădire care poartă numele lui Eugeniu de Savoya în amintirea memorabilului eveniment. Deasupra porţii de intrare se află un basorelief care reprezintă poarta Forforosa, protejată de sticlă montată într-un vechi cadru de cornier. Constructorii nu s-au mai complicat şi pe noua plăcuţă scrie doar „Poarta Forforosa” şi „Prinţul Eugen”, fiind menţinută o veche inscripţie aflată pe casă, în care clădirea este greşit numită „Casa prinţului Eugen” şi basorelieful evidenţiat într-un mod jalnic.

Soluţii de mântuială

Lucrările de reabilitare din Cetatea Timișoarei au început cu mare întârziere, iar descoperirile arheologice au dat multe bătăi de cap primăriei şi firmei Corint pentru a găsi soluţii cât mai simple şi rapide de finalizare a proiectului. Cu excepţia Pieţei Sf. Gheorghe, unde era prevăzută de la bun început amenajarea unor gradene şi a unui amfiteatru, alte vestigii importante, mai ales cele din Piaţa Libertăţii sau Piaţa Ţarcului, au fost acoperite, iar prezenţa lor a fost semnalată de marcaje discutabile, deşi primarul Robu declara în februarie 2014 că a cerut specialiştilor să vină cu cele mai bune soluţii, căci „cuvântul de ordine aici este să nu ne scape valorificarea a nimic din ceea ce descoperim important, interesant din istoria noastră… pentru a face acest centru istoric al nostru, în urma reabilitărilor, cât mai atractiv pentru noi timişorenii şi pentru vizitatori… acolo unde se va preta să avem o porţiune de stradă, de exemplu, care în loc de pavaj să aibă sticlă sau material transparent, care să lase să se vadă ceva în subsol, vom face astfel, cu un iluminat adecvat…”. Rezultatul a fost contrar promisiunilor generoase făcute în timpul derulării proiectului.

În Piaţa Unirii, altminteri cea mai reuşită deoarece s-au făcut reabilitări după vechiul proiect din 1988, au fost aşezate câteva fotolii de fontă care reuşesc să strice aspectul pieţei, iar în faţa celor două intrări ale palatului baroc s-a montat câte o placă, una cu inscripţia „Palatul Baroc” iar cealaltă, spre stupefacţia istoricilor, inscripţionată „Palatul Ormós”. Palatul a fost construit în secolul al XVIII-lea şi a fost sediul comitatului, Ormós Zsigmond a fost comite al Timişului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A fost un colecţionar pasionat, unul din fondatorii Societăţii de Arheologie şi Istorie din Ungaria de Sud, şi a construit o clădire pentru primul muzeu al oraşului pe strada Augustin Pacha, în prezent sediul bibliotecii academiei, căruia i-a donat colecţia sa, dar acest gest filantropic n-a avut nici o legătură cu palatul baroc. În clădirea de pe str. Pacha există, de altfel, o placă în memoria lui Ormós Zsigmond.

Cetatea Timișoarei: Macheta cetății otomane, în Piața Unirii
Macheta cetății otomane, în Piața Unirii. Foto: Codruța Oprean

O machetă din oțel „corten” a cetăţii otomane, făcută cu aproximaţie după planul Perrette din 1717, fără vreo legendă orientativă, a fost aşezată în faţa vicariatului sârbesc, iar pe plăci din acelaşi material sunt punctate descoperirile făcute, care abia se pot citi din cauza ruginei. O altă machetă, de bronz, a fost aşezată în Piaţa Libertăţii, dar nu reconstituie, aşa cum prevede proiectul, vechea cetate habsburgică, ci aspectul actual al cartierului cetate, cunoscut de toată lumea. Pe strada Griselini a fost aşezată încă o machetă care redă un releveu plan parter al cartierului Cetate, făcut în 1988 la IPROTIM, pe atunci locul de muncă al arhitectului Şerban Sturdza. O inscripţie aşezată pe un soclu, în mijlocul străzii Eugeniu de Savoya, sintetizează descoperirile arheologice din epoca turcească făcute în acel perimetru, amintind şi moscheile de pe străzile vecine, mai multe plăcuţe de bronz care s-au aşezat în dreptul unor case sunt aproape invizibile pentru trecătorii neavizaţi, iar elementele de „informare” integrate în paviment sunt, la rândul lor, greu lizibile, dacă nu chiar ascunse de mobilierul teraselor, şi prea puţin lămuritoare pentru fâşiile de cărămidă colorată sau piatră cubică de mărimi diferite, cum e cea din Piaţa Ţarcului, care vrea să marcheze ruinele vechii case camerale austriece.

Spre deosebire de arheologi, „specialiştii” primarului Robu au argumentat că în acest fel vestigiile sunt mai bine „protejate” şi se rezolvă „simplificarea detaliilor tehnice şi a lucrărilor de întreţinere şi salubrizare a zonelor” dar curăţenia lasă enorm de dorit pe străzile reabilitate. În Piaţa Sf. Gheorghe din Cetatea Timișoarei, zidurile fostei moschei şi ale bisericii iezuite, privite de pe trotuar, sunt de-a dreptul invizibile, fiind complet acoperite de cei care le-au „restaurat”. Cu excepţia Pieţei Unirii, unde stâlpii de iluminat sunt în ton cu întreg ansamblul, în Piaţa Libertăţii şi Piaţa Sf. Gheorghe s-au montat stâlpi metalici din ţeavă, cu soclu din fontă, înalţi de peste zece metri, cu câte trei reflectoare în vârf, iar pe străzile reabilitate au fost fixate pe clădiri mai multe modele de ancore, in timp ce corpurile de iluminat sunt de mai multe feluri, unele diferite chiar pe aceeaşi stradă.

Mai multe puncte trafo, complet inestetice, tronează pe străzi, şi o mulţime de cabluri care ar fi trebuit îngropate se întind de-a latul străzilor sau atârnă pe faţadele clădirilor. Mobilierul urban este, şi el, complet neatractiv, ales dintre cele mai ieftine produse de serie care se găsesc pe piaţă. Băncile, cu un cadru metalic stilizat, nu se potrivesc într-un cartier istoric, coşurile de gunoi din tablă cenuşie sunt mohorâte şi inestetice, la fel ca şi jardinierele, în care se află câteva plante firave, mult prea puţine în raport cu spaţiul în care sunt aşezate. Nici sferele care delimitează zona pietonală nu au vreo legătură cu caracterul predominant baroc al vechii cetăţi. Un proiect generos, care putea să facă din Cetatea Timișoarei un loc de atracţie, a fost ratat pe foarte mulţi bani.

1 COMENTARIU

  1. DNA-ul corupt si infect unde e acum?uitasem ca la noi sunt procurori de la arad si invidia nu-i lasa sa faca nimic benefic orasului nostru!!!rusine sa va fie

Dă-i un răspuns lui Alina Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.