S-ar putea să-ți fi trecut una pe sub nas fără să-ți dai seama, pentru că n-ai avut reperele pentru a o percepe ca atare. Cum ar fi promovarea ASU Politehnica Timișoara în Liga 2.
Cu toții ne alegem o filosofie prin intermediul căreia interpretăm lumea din jur, iar această filosofie nu este aceeași pentru toată lumea. Ar fi și plictisitor dacă ar fi așa.
Pentru unii, „filtrul” acela prin care văd lumea „pâlpâie” la „cuvinte cheie” cum ar fi Liga Campionilor, sau măcar cupele europene. Sau măcar primul eșalon. Cu orice mijloace. Însă oamenilor din grupul acela de microbiști (drogați, bețivi, huligani etc), trecuți prin multe, inclusiv prin cele de mai sus, „filtrul” le arată lumea altfel acum.
Într-un fotbal în care contează doar patronul, fie că e vorba de patronul de firmă care ține o echipă în ligile inferioare, „patronul” miraculos care „salvează” vreo echipă din Liga 1 sau autoritatea locală care ține clubul în prima divizie pentru că „nu se poate să nu avem” (n.
trad. – capital electoral), ceea ce au făcut suporterii alb-violeți grupați în jurul echipei Universității Politehnica poate fi considerat de-a dreptul miracol. O adevărată performanță, poate prea ușor trecută cu vederea. Performanță alimentată de spiritul rezilient al unor suporteri care și-au susținut cu aceeași pasiune echipa, indiferent dacă juca la Amsterdam sau la Topolovățu Mare.
Tocmai de aceea nu pot să înțeleg gândirea unora (și există, vă asigur) care îi acuză pe suporterii care și-au purtat echipa pe brațe din județ până în Liga 2, fără patron, că au dezbinat microbiștii alb-violeți și au distrus spiritul polist.
Spiritul polist e bine-mersi, doar că pe unii ne împiedică „filtrul” să vedem acest lucru.
