
Două legende vii ale fotbalului timișorean au fost onorate azi la Universitatea Politehnica. Atât Ion V. Ionescu, cât și Cicerone Manolache, au împlinit luna trecută vârsta de 80 de ani, prilej cu care au fost invitați la o festivitate specială în cinstea lor. Cei doi foști jucători și antrenori în perioade de glorie alb-violetă au depănat amintiri alături de colegii de generație. Mai mult, profesorul Jackie Ionescu nu s-a ferit să răspundă și la un subiect arzător, prezentul Politehnicii Timișoara.
Invitația făcută de Fundația Politehnica a fost onorată de numeroase personalități din fotbalul bănățean. De la Ioan Igna, apropiat generației celor doi, până la Marcel Băban și inclusiv reprezentanți ai suporterilor au fost prezenți în Sala Mare a Senatului Politehnicii. ”E un eveniment unic, nu doar pentru mine, ci și pentru Fundație, e un moment despre care se poate spune că închide cercul. Am început la Politehnica, în 1946, pe Stadionul Știința actual, închei tot la Politehnica într-un cadru festiv, un eveniment organizat de Politehnica, chiar dacă printr-o fundație. E emoționant, deși am avut și emoții mai puternice până acum. Nu uit în primul rând debutul ca spectator în 1943, cu Mica Brad pe CFR, atunci a fost un declic, a început procesul Politehnica. Au fost momente frumoase la promovarea echipei. Personal ca și copil, junior, apoi jucător, debutul ca antrenor în 1960, apoi ca antrenor principal 65, promovarea din 73, Cupa din 80 și meciul cu Celtic, finalele pierdute cu Jiul, Steaua și Craiova, pierdute din păcate, nefastul și toxicul meci cu Dinamo din 88 și încheierea carierei la ASU Politehnica în 2002, pe același stadion pe care am început, acum 70 de ani la Poli pitici”, a spus Ion V. Ionescu despre evenimentul special de azi. Antrenorul care a adus ultimul trofeu național la seniori Politehnicii s-a născut pe 2 mai 1936 și e cu doar două săptămâni mai în vârstă ca Cicerone Manolache.
Cicerone Manolache: ”Am fost alesul lui Dumnezeu”
Cicerone Manolache, a cărui carieră de antrenor a fost fabuloasă, fiind prezent pe banca naționalelor din Congo și Libia, se consideră binecuvântat și a explicat cum a reușit să-i rămână fidel lui Poli în comunism. ”Am avut rezultate foarte bune, am fost golgheter, în 1963 am luat locul 3, dar eu aveam mai multe din acțiune. După fiecare meci veneau profesorii universității și mergeam la Groapă sau la CFR, unde luam masa… Nu puteai să bei câte lăzi primeam de bere. Am fost și la națională, la un moment dat eram singurul de la Timișoara, în rest de la Dinamo și CCA. Eu i-am refuzat tot timpul, pentru că nu m-am dus la Dinamo eu am pierdut Olimpiada de la Tokyo, nu m-au luat pentru că nu am semnat. Dar nu mi-a părut rău. Nu puteau să-mi facă nimic. Eu am venit la Oțelu Roșu și de acolo au dat muncitorii la scutire de armată, pe mine nu mă putea lua nici CCA, nici Dinamo. Eu eram liber. Eu, poate exagerez, dar am fost alesul lui Dumnezeu, am fost în Mozambic, Kenya, Nigeria… toată Africa, Europa, ca jucător am jucat în echipa națională, ca antrenor am câștigat Cupa Campionilor Africii”, a concluzionat ”Cici” Manolache.