Sărutul lui Iuda

Sărutul lui Iuda

1
DISTRIBUIȚI

mirela stoeac-vladuti

S-a încheiat încă o etapă pentru parcursul democratic al României post-decembriste. Mult așteptata maturizare a întârziat, din păcate, să apară și de această dată. Chiar dacă a fost o inflație de candidați de la partide înființate pe repede înainte sau independenți cvasi-necunoscuți, și de această dată cel mai puternic motor de mobilizare a fost aparatul de partid. Lupta împotriva pasivității alegătorilor a fost doar una de fațadă, în numele clamatelor valori ale democrației europene, dar sistemul a rămas, de fapt, încremenit în aceleași sincope, reformând, din nou și din nou, rereformata lege electorală, care, în loc să permită o mai mare mobilizare a populației, a lăsat și mai indiferent electoratul la actul politic.

Chiar și așa, politicienii nu au ratat, în campanie, șansa de a-și arunca unul altuia cu mizerii în față, de a striga sus și tare că nu vor face alianțe conjuncturale, că ar trebui să votați “stânga” pentru că ați văzut cum ne-a jefuit “dreapta” sau că ar trebui să alegem “dreapta” pentru că ne-am convins deja de matrapazlâcurile “stângiste”.

Ce se va întâmpla acum este deja tradiție.


Sărutul lui Iuda, sărutul trădării electoratului de către politicienii ajunși în funcții, dar care trebuie să își asigure o majoritate în consiliile locale sau județene. Așa numitele alianțe politice sunt alianțe conjucturale, formate pentru funcții și posturi călduțe, nu pentru a asigura majoritatea pentru proiectele de interes pentru comunitate. Vom primi și explicațiile de rigoare: am ales să ne aliem cu X sau cu Y pentru cei care ne-au ales, altfel nu vom putea face nimic, tot orașul/județul va fi blocat, pe domnul X sau Y nu l-am înjurat niciodată în campanie, din contră, eu am spus mereu că e un bun profesionist, un om de caracter, nu știu despre ce declarații vorbiți – o fi fost vreo gafă a staffului de campanie, pentru mine sunt importanți oamenii care m-au ales etc.

Sărutul lui Iuda este sărutul seducției în politică. Astfel se formează alianțele contra-naturii. Astfel politicienii se pot iubi în fața lumii ca doi amanți clandestini, după care pot trece prin despărțiri zbuciumate, iar noi putem asista, în continuare, la telenovela politică din confortul canapelei.

1 COMENTARIU

  1. Votul din cadrul sistemului electoral este însă diferit. Agregatul statului naţiune este non-voluntar. Nu există opţiunea de a „ieşi” din joc (adică de a secesiona de unul singur cu persoană şi proprietăţi cu tot) în cazul în care acesta oferă numai alternative problematice (cu consecinţe agresive, de încălcare a drepturilor de proprietate legitime ale unei părţi a membrilor societăţii). Există posibilitatea de alegere (între Băsescu şi Năstase, de pildă) dau nu există libertate (de a nu fi nevoit să alegi – sau să te supui deciziilor pe care cel ales cu echipa sa le vor lua). Şi m-aş bucura nu atât să pot alege între a muri spânzurat sau a muri împuşcat, ci să pot să rămân în viaţă
    http://www.anacronic.ro/problema-votului-si-solutia-boicotului-privat/

Dă-i un răspuns lui Local Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.