Zilele trecute, pe internet o sumedenie de „specialişti“ în ale muzicii şi-au dat cu părerea despre un subiect cică fierbinte. Carevasăzică avem un pop star pe la noi pe nume Delia care va susţine un concert la Bucureşti. Iar cele mai scumpe bilete la acest concert costă 690 lei. Mulţi au luat „foc“ pe această temă. Cât se poate de inutil. Cum de îşi permite să ceară atâta pe un bilet şi alţii se chinuie pe bilete de intrare de zece lei? Cine se crede fătuca asta? Şi aşa mai departe. Dacă nu v-aţi prins încă, fiecare artist îşi gestionează imaginea cum crede el de cuviinţă.
Imaginea se completează cu marketing-ul, cu Youtube-ul şi alte cele. Iar la final, produsul este sau nu consumat.
Evident, nu gust produsul pe care îl oferă Delia. Dar, dacă vor exista cumpărători pentru biletele alea, înseamnă că mega – vedeta asta de pe plaiurile noastre ştie să se vândă. Degeaba ne lamentăm că produsul ei nu este bun. Alţii sunt de altă părere. Pare-se că mulţi nu înţeleg nici acum faptul că marketingul unui produs muzical contează enorm. Carevasăzică dacă Delia, Horia Brenciu, Ştefan Bănică Jr sau Direcţia 5 reuşesc să umple săli de spectacole înseamnă că au public. Ştiu să se vândă. Desigur, putem comenta la infinit despre calitatea produselor pe care le oferă exemplele amintite.
Putem filozofa şi despre mesajele pe care le transmit unii din aceşti artişti tinerilor care se numără printre fanii lor. Esenţa e însă alta. Muzica a devenit un business, iar cei care nu au priceput acest fapt, au nevoie de un duş rece. Friedrich Nietzsche spunea la un moment dat că „fără muzică viaţa ar fi o greşeală“. Carevasăzică, fiecare ne alegem muzica ce ne încântă sufletul. Iar dacă unii se mulţumesc cu produsele prefabricate, asta e, n-are rost să ne inflamăm inutil.
Nu e prost cine cere, proest este ala care da.