Stand up mitologic românesc cu Ad Hoc la Timişoara : „Avem un...

Stand up mitologic românesc cu Ad Hoc la Timişoara : „Avem un mesaj despre cum să nu gândeşti negativ, să nu fii prost“ FOTO

0
DISTRIBUIȚI
<


figure id="attachment_272501" style="width: 640px" class="wp-caption alignnone">
Formaţia Ad Hoc a susţinut un concert extraordinar la Timişoara

Formaţia orădeană Ad Hoc, care conform mărturisirilor proprii cântă un „punk acustic folcloric medieval transilvănean“ a susţinut un concert extraordinar la Timişoara, în Manufactura, unde muzicienii au adus cu ei cel mai recent show al lor botezat „Furtuna“. Evenimentul desfăşurat joi seara a avut parte de câteva poveşti muzicale şi nu numai rostite cu mare talent de solistul Sergiu „Corbu” Boldor (răspunzător de vioară, mandolină, caval, voce și povești), alături de care au fost prezenţi şi Igor Antoniuc „Făt-Frumos” (chitară, voce), Andrei Nagy „Vampiru” (violoncel, sintetizator), Corina Gheorghe (vioară) şi Roxana Zanga (tobe). După recitalul trupei, solistul formaţiei ne-a acordat un interviu în care ne-a povestit despre cum merg treburile în industria muzicală românească, stilul formaţiei şi …cât de greu e sâ cânţi în anumite locuri din ţărişoara noastră.

– Care este stilul formaţiei Ad – Hoc?
– O vreme am tot spus că suntem punk acustic folcloric medieval transilvănean. Şi asta pentru că avem o atitudine punk, ritmuri rock,  rădăcini folcorice şi poveşti. Toate astea sunt îmbinate. De fapt,  sincer să fiu….nu ştiu ce cântăm. Noi am pornit ca o trupă de muzică medievală, dar în timp fiecare din trupă şi-a adus influenţele. Urmează să scoatem o piesă care va fi un disco reggae medieval. Pe scurt, suntem un ghiveci muzical complex.

– Având în vedere că aveţi o sumedenie de influenţe, aţi susţinut spectacole în locuri diverse. Cum reuşiţi să împăcaţi spectatorii care vin la concertele voastre?

– De-a lungul vremii am cântat în contexte de metalişti, unde dădeau ăia din cap ca la rockotecă, dar şi în contexte de manelişti unde venea lumea şi nu înţelegea nimic. Dar, după concert, au venit la noi şi ne-au felicitat. Avem un mare noroc, la concertele noastre vin oameni diferiţi. Show-ul nostru e acelaşi oriunde. Acum, am venit cu furtuna, o ediţie de vară comprimată. Cele două piese ale noastre „Furtuna“ au fost realizate pentru un spectacol de proporţii la care au participat peste 100 de actori, conceput de Liviu Pancu, actor şi regizor la Teatrul Naţional din Târgu Mureş.

– Care este mesajul pieselor voastre şi cum reuşiţi să vă promovaţi la radio-urile româneşti ?

– Unii ne spun că avem nişte piese depresive. E adevărat avem nişte piese mai tensionate. Poate pot părea aşa în timp ce mănânci mici. Nu avem muzică depresivă, avem un mesaj despre cum să nu gândeşti negativ, să nu fii prost. Ideea noastră este gândeşte luminos, pozitiv. Sau Şezi blând şi veziţi de treabă. Încercăm să încurajăm oamenii să fie sionceri cu ei. Să facă ceea ce le place lor. Susţinem un stand up mitologic românesc. Între piese folosim poveşti adaptate în funcţie de experienţele noastre personale. Muzica noastră poate intra la radiouri un derground comercial. Pe Radio Zu nu vom intra în veci pururi. Probabil că cu următoarele piese ne vom încadra în zona mainstream undeground. Şi vom intra la mai multe radiouri româneşti.

– Care sunt planurile voastre de viitor şi care sunt cele mai interesante trei trupe româneşti la ora actuală?
-Funcţionăm pe boemia asta ardelenească, am plănuit de vreo trei ori finalul unui album nou, dar nu-l forţăm. Am lucrat mult la piese noi şi sper ca în această toamnă să le împachetăm într-un disc nou. Avem oameni care ne ajută, care pun umărul la bătaie. Sunt multe trupe româneşti bune, dar sunt şi unele care habar nu am de unde au atâtea vizionări pe Youtube. Mie îmi plac Roadkillsoda, Mono Jacks şi Dirty Shirt.

– Aţi avut parte de experienţe neplăcute în cadrul turneelor voastre?
– Anul trecut am fost invitaţi să cântăm la festivalul medieval de la Sibiu. Am ajuns cu bine acolo şi am constatat că sunetistul nu ştia să folosească mixerul. Am decis să-i dăm o mână de ajutor, am cablat, iar după şase ore de soundcheck, am întârziat cu debutul concertului. Ne-am certat cu organizatorii, a fost o experienţă neplăcută, nu din cauza noastră. Am mai cântat odată la Câmpulung Moldovenesc, unde când am ajuns acolo l-am văzut pe şoferul primarului cu două boxe şi un pistol de lipit. Pregătea cablurile. Ne-am chinuit să facem rost de tobe, până la urmă am primit nişte tobe de muzeu. Evident, înainte de asta organizatorii ne-au asigurat că au pregătit toate condiuţiile tehnice pe care le-am cerut….

Foto: Elena Corbu

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.