Călin Cercel este o figură binecunoscută în rândul muzicienilor locali, care a prins „microbul“ încă din copilărie.
Născut în 29 aprilie 1974, artistul şi-a început cariera de chitarist încă din perioada liceului, când a activat într-o formaţie din care mai făceau parte la vremea aceea şi Alin Achim, actualul basist al formaţiei Cargo, după care a susţinut concerte alături de una din primele trupe de „metal extrem” de la noi din ţară.
„Prima formaţie în care am cântat a fost Metalograf, în care era Alin Achim. Eram la Liceul Industrial nr.1 şi cântam heavy metal. Nu a ţinut foarte mult, dar am continuat în alte formule până când într-o bună zi am primit propunerea să activez în trupa Ultimatum, de la Ramon Radosav (n.r. – un alt fost component al trupei Cargo). Deşi era un gen mai dur decât ceea ce cântasem eu până atunci, am fost alături de ei aproximativ un an şi jumătate. Ţin minte că am fost invitaţi să cântăm în deschiderea concertului Celelalte Cuvinte la Oradea. Am fost emoţionaţi, fiindcă Ultimatum cânta altceva. A fost foarte bine, lumea s-a bulucit la concertul nostru. A fost primul meu concert mare, cu public în faţă, a fost de senzaţie“, îşi aminteşte Călin Cercel.
După ce în formaţia Ultimatum au avut loc o serie de schimbări de componenţă, timişoreanul s-a „mutat“ pentru o vreme în tabăra celor de la Blues Station, după care a lăsat muzica pe plan secundar, ocupându-se de afaceri.
„Am trecut la altceva, nu am avut timp să mă ocup de muzică. Mi-am redescoperit pasiunea după mulţi ani, de data aceasta ca basist. Trecerea de la chitară la bas a fost oarecum de nevoie, căci în trupa în care mi-am reînceput activitatea muzicală exista deja un chitarist. Mi-am luat un bass din magazin şi ne-am reapucat de muzică. Am pus bazele unei trupe de cover-uri şi am cântat vreo doi ani la terasa Texas de pe Circumvalaţiunii. Pe vremea acea am încercat să facem şi piese proprii, dar erau vremurile în care era la modă să baţi la uşă la Bucureşti. Nu am avut un feedback foarte bun. Actualmente sunt implicat în câteva proiecte de trupe de cover-uri“, spune Călin Cercel.
„Se câştigă mai mult din cover-uri“
În ciuda faptului că în prezent este mult mai uşor să cânţi pe instrumente profesionale, în opinia muzicianului afirmarea era mai lesne de obținut în trecut.
În plus, câştigurile materiale ale muzicienilor sunt mult mai consistente, dacă rămânem la zona celor care cântă aşa numitele cover-uri.
„Ca o comparaţie, cred că acum sunt vremuri mai rele decât acum 15 – 20 de ani. Mulţi profesionişti au plecat la Bucureşti. Acum se câştigă mai mulţi bani din cover-uri. Din compoziţii proprii nu se câştigau bani nici atunci şi nici în zilele noastre. Evident, mă refer la trupele locale, nu la cele care s-au consacrat pe plan naţional. În vremurile de demult erai mulţumit dacă ţi se deconta un tren şi o masă caldă, şi mergeau să cânţi oriunde. Acum nu mai e aşa. Dacă vrei să cânţi decent trebuie să ai o investiţie. Atunci cântam pe chitări împrumutate“, îşi aminteşte Călin Cercel. Chiar dacă îşi doreşte ca pe viitor să interpreteze compoziţii proprii şi nu neapărat cover-uri, Călin consideră că şcoala cover-urilor este necesară pentru muzicieni.
În ceea ce priveşte titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021 pentru Timişoara, el crede că este un lucru benefic pentru toţi artiştii timişoreni. Asta în cazul în care evenimentele vor fi făcute „cu cap”.
„E un lucru bun că vom fi Capitală Culturală Europeană. Va fi o creştere semnificativă a evenimentelor. Nu sunt de acord cu genul de evenimente nepromovate, în care se aruncă nişte boxe pe o stradă pietonală şi n-aude nimeni ce a fost. Sunt multe evenimente din acestea, fără cap şi coadă. Mi-aş dori ca cei care le organizează să le facă… mai cu cap“, spune Călin Cercel.
Timișoara, oraș de imitatori
Scena muzicală timişoreană actuală stă „rău“, iar unul din motivele pentru care nu se mai cântă cu atâta pasiune ca în trecut este acela că tinerii artişti au pretenţii prea mari. În ceea ce priveşte faptul că mulţi oameni preferă să stea pe Facebook în cadrul unui concert decât să fie atenţi la actul artistic, Călin consideră că vina este a muzicianului.
„Lăsând la o parte trupele consacrate, scena timişoreană muzicală stă rău. Sunt câteva trupe, dar nu au o activitate constantă. Din păcate, Timişoara a devenit un oraş de «coverişti». Activitatea trupelor de cover-uri e mai mare decât a celorlalte formații. O altă problemă e că tinerii artişti au pretenţii prea mari. În zilele noastre, dacă vrei să îţi iei un Laney, îţi cumpără părinţii. Dar tânărul artist va fi dezamăgit, că nu sună cum sună la X. Iar dacă la concertul tău publicul îşi face selfie-uri şi stă pe Facebook… e problema ta ca artist. Dacă nu reuşeşti să îi captezi atenţia, poate nu ai nimic de zi“, spune Călin Cercel.
