POVESTEA unei formaţii legendare a Timişoarei – ABRA

POVESTEA unei formaţii legendare a Timişoarei – ABRA

6
DISTRIBUIȚI

Formaţia timişoreană Abra s-a născut în 1984, când Adrian Schwartz-Dinu şi Tucu Bleich au convenit să transforme duo-ul „Adrian Dinu-Raul Dudnic” în trupă. După câteva schimbări de componenţă apare prima formulă semnificativă: Adrian Schwartz-Dinu – chitară,voce; Raul Dudnic – chitară, voce; Dinel Tolea – clape; Christian Podratzky – bas; Tucu Bleich – tobe. Cvintetul nu durează însă, cristalizându-se destul de repede trio-ul Abra: Adrian Schwartz-Dinu – chitară, voce; Christian Podratzky – bass; Vali Potra – tobe, clape, ultimii doi cântând deja de câţiva ani buni împreună. Urmează cinci ani de concerte în toată ţara, în special în mediile studenţeşti, înregistrări la Radio-Televiziune, câştigarea premiilor muzicale care erau de căştigat în perioada ’85-’90, Abra devenind o formaţie de linia întâi nu numai în Timişoara, ci şi în ţară, adevăraţii „degustători” de rock fiind deja în temă cu trio-ul timişorean. În Februarie 1990 Abra a cântă pentru ultima oară live la concertele revoluţiei în Timişoara – Sala Olimpia şi Bucureşti – Sala Polivalentă alături de trupele de anvengură româneşti din acea vreme precum Iris, Holograf sau Pro Musica.
Din acest an, Adrian Schwartz-Dinu şi Christian Podratzky se stabilesc în Germania.

„Singurul regret este că ..”

„Am avut multe concerte minunate cu ABRA înainte de Revoluţie. Unul dintre ele a fost la Craiova, unde înaintea noastră au cântat Redivivus. Sala avea scaune, iar la sfârşitul concertului lumea a aplaudat ca la congres. Dinu s-a dus la microfon şi a zis că «Noi n-am mai văzut aşa ceva». După care a adăugat «Nici voi». Trupa mea de suflet e Abra. Singurul regret este că nu am apucat să scoatem măcar o jumătate de disc în perioada de dinainte de Revoluţie. Nu eram noi atât de copţi încât să mergem cu sarsanale la Electrecord să înregistrăm ceva. Consider compoziţiile lui Dinu formidabile. Răsturnările de acorduri, piesele mixte care au totuşi o melodie grozavă. De asta consider Abra trupa mea de suflet“, spune Christian Podratzky, muzicianul care şi-a început activitatea muzicală la grupul Impact, cu care a susţinut concerte în întreaga ţară. Mai apoi, a cântat în legendara formulă de trio a grupului Abra, alături de care a câștigat o serie de premii la festivalurile de rock, printre care locul întâi cu Abra şi titlul de cel mai bun basist la festivalul de la Târgu-Mureş din 1986. Nivelul interpretativ şi talentul îl propulsează, în 1987, la cel mai titrat grup din Timişoara acelor ani, Pro Musica.

Pe lângă numeroasele concerte, înregistrari radio/tv şi turnee ale grupului, înregistrează în 1988 albumul „Rockul Baroc”.


După ce a plecat în Germania, a activat în mai multe formule de acolo, inclusiv în cadrul binecunoscutei formaţii Poems for Laila, iar în ultima perioadă a fost cooptat în supergrupul Rezident EX.

Naturaleţea pieselor compuse de ei  reuşeşte să captiveze pe deplin orice spectator

Adrian Schwartz-Dinu este profesor de chitară în Germania, continuându-şi activitatea sub numele de Abra, ca leader, vocalist, chitarist şi compozitor. Sub acest nume, în Germania au apărut două albume, „The boat” (’93) şi „Your discovery” (’97). Componenţii s-au schimbat relativ des, perindându-se mai mulţi muzicieni germani, dar şi câţiva români (Mşsi Farcaş, Ţucu Bleich). Cei trei muzicieni s-au reîntâlnit în vara anului 2003, în studioul „Taboo” din Arad, pentru a pune pe disc materialele trio-ului Abra al anilor ’80, o preţioasă „recuperare istorică”. Aşadar Adrian Schwartz-Dinu, un specialist al chitarei acustice (clasice), împreună cu Christian Podratzky şi Vali Potra, o secţie ritmică sudată şi plină de neprevăzut, oferă primul lor album, „La frumuseţea ei”, care apare pe piaţa românească în 2004 la casa de discuri A&A Records. În vara anului 2009 cei trei se reîntâlnesc în Timişoara pentru a înregistra în studioul lui Uţu Pascu noul album Abra numit „Şapte” – care conţine 15 piese realizate în colaborare cu Mircea Baniciu, Horea Crişovan, Svetlana Levina şi Maria Chioran. Un alt material discografic al lor a fost „Data când totul e gata“.

Legendara formaţie a revenit în faţa publicului bănățean după 24 de ani de pauză, cu un concert mult aşteptat de melomani, care a avut loc în vara anului 2014  La Căpiţe.

Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că recitalurile susţinute de muzicienii care alcătuiesc formaţia ABRA au parte de un public „mai altfel“. Melomanii care de fiecare dată reuşesc să îi recompenseze pe cei aflaţi pe scenă cu aplauze furtunoase, fac parte din categoria acelora care au „prins“ activitatea trupei în anii anii ’80, în „vremurile în care ABRA a bătut toate recordurile în muzica românească… tânără“, după cum bine spunea criticul muzical Doru „Rocker“ Ionescu. De o perioadă, trupa concertează fără tobarul „original“ Vali Potra, în formula actuală fiind prezenţi Horea Crişovan şi Florin Cvaşa. Dincolo de aranjamentele sonore interesante şi pe alocuri „întortocheate“ recitalurile lor au parte de succes şi datorită textelor izbutite. Naturaleţea pieselor compuse de ei  reuşeşte să captiveze pe deplin orice spectator, mai ales în vremurile noastre în care o bună parte din artişti se concentrează pe muzici dominate de acorduri şi texte cât se poate de trecătoare şi frugale.

6 COMENTARII

  1. „Legendara”? Dumnezeule, sunt meloman timisoarean, dar eu nu am auzit niciodata de „legendara” formatie Abra, pe care o apreciaza doar un anumit public special(?)…Un articol ridicol datorita exagerarilor autorului.

  2. Nici eu n-am auzit de aceste legende, dar mi-a aparut pe facebook un eveniment din ianuarie si pentru ca in general imi plac trupele ce vin in Reflektor am ascultat de curiozitate. Eu doar o intrebare as avea pentru autorul articolului. Ce intelege prin termenul ‘legenda’? Parca de Dinu Schwarz am auzit tangential in urma cu cativa ani ca umpluse facebookul cu acuze de plagiat aduse… ghiciti cui… unei trupe care e chiar legendara, si anume: Phoenix.

  3. Pe linga Cargo si Pro Muzica, Abra a cantat la concertele revolutiei din Bucuresti si Timisoara, primele concerte asa-zise „libere”. I-am vazut la Bucuresti, mai tin minte si acum ce m-au impresionat. Erau unici in peisajul rock autohton si ma bucur ca mai activeaza

Dă-i un răspuns lui Matei Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.