Ucenic al lui Ioan Botezătorul, Andrei, un pescar din Galileea care, împreună cu fratele său Petru, l-au urmat apoi pe Iisus din Nazaret, devenind apostolii acestuia, a avut, pe la jumătatea secolului I d. Ch., misiunea de a propovădui Evenghelia în regiunea Mării Negre, cunoscută în antichitate sub numele de Scytia, unde s-a oprit pentru mai multă vreme.
Despre Sfântul Apostol Andrei, tradiția creștină spune că este cel care a propovăduit creștinismul și la geto-dacii din Dobrogea, numită pe atunci Scytia Minor, precum și în cetățile grecești aflate pe malul Pontului Euxin, el fiind considerat primul care a răspândit învățătura lui Christos într-o regiune a actualei Românii. În Dobrogea, o peșteră care i-ar fi servit drept adăpost și un pârâu care-i poartă numele, precum și numeroase vechi obiceiuri închinate Sfântului Andrei, sunt considerate drept mărturii că el ar fi locuit în această regiune. În peștera despre care se crede că ar fi fost adăpostul Sfântului Andrei, există într-o nișă, scobit în piatră, un fel de pat care ar fi servit drept loc de odihnă Apostolului.
În anul 1944, ea a fost transformată în biserică și sfințită, dar a fost distrusă de trupele sovietice la scurt timp după aceea. A fost refăcută și redată cultului ortodox abia după 1990 și astăzi este loc de pelerinaj și rugăciune pentru mulți credincioși.
Apostolul Andrei a murit în a doua jumătate a secolului I, ca martir la Patras, în Peloponez, pe atunci provincie a Imperiului Roman. Potrivit tradiției creștine, el a creștinat mai multe persoane la Patras, printre care și pe Maximilla, soția proconsulului cetății. Acesta l-a aruncat pe Andrei în temniță și apoi l-a răstignit, dar de pe crucea în formă de X care-i poartă astăzi numele, a mai predicat trei zile și trei nopți mulțimii care venise să-l asculte. La cererea acesteia, în a patra zi, urma să fie dezlegat, dar cu puțin timp înainte, și-a dat sfârșitul.
Două secole mai târziu, moaștele sale au fost duse la Constantinopol, în Biserica Sfinților Apostoli, dar în jurul anului 850, împăratul bizantin Vasile I a înapoiat capul Sfântului Andrei locuitorilor din Patras. În timpul cruciadei a IV-a, la începutul secolului al XIII-lea, când Constantinopolul a fost cucerit de cruciați, relicvele sfântului au ajuns la Amalfi, în biserica San Andrea, iar în 1462, capul său a fost mutat la Roma pentru a fi păzit de pericolul turcesc, apoi din nou la Patras.
Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit pe data de 30 noiembrie, dată însemnată cu cruce roșie în calendarul bisericesc. În 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României, iar ziua de 30 noiembrie a devenit sărbătoare bisericească națională. Ziua Sfîntului Andrei este, totodată, o sărbătoare legală, decretată ca zi liberă.
Sursa foto: crestinortodox.ro
