Săptămâna trecută, înaintea sărbătorilor Crăciunului, a încetat exploatarea cărbunelui în minele Uricani și Paroșeni din Valea Jiului, iar ultimele tone de huilă extrase din subteran au fost încărcate în vagoanele de marfă.
Puținii angajați care mai lucrau la cele două mine în urma disponibilizărilor se vor ocupa în următorii doi ani de ecologizarea acestora, vor recupera echipamentele și utilajele din subteran, după care minele vor fi închise și se va face ecologizarea la suprafață. Prima galerie de mină de la Uricani a fost deschisă în anul 1947, când a început exploatarea huilei cocsificabile, iar cea de la Paroșeni în 1966.
Unul din efectele negative ale închiderii celor două mine va fi creșterea șomajului în zonă, căci nu există alternative de locuri de muncă pentru cei disponibilizați iar din miile de oameni angajați în industria mineritului, mai rămân acum în activitate, pentru următorii doi – trei ani, mai puțin de 500 de mineri.
Chiar cu un loc de muncă asigurat, securitatea condițiilor de lucru din exploatările miniere este extrem de precară, accidentele de muncă fiind frecvente.
Numai în toamna acestui an, în urma unei explozii puternice provocate de o acumulare de gaze în mina Uricani, un miner și-a găsit sfârșitul în mină iar alți trei au fost răniți, unul dintre aceștia pierzându-și viața în spital, în urma unor infecții nosocomiale cu două bacterii. Cu doar trei săptămâni înainte, la Lupeni doi oameni au murit și alți doi au fost răniți.
În urma închiderii succesive a minelor, Valea Jiului tinde să devină o regiune din ce în ce mai săracă, în care aproximativ 40% din populația activă nu mai are de lucru, iar bugetele locale sunt și ele diminuate, fiind lipsite de o parte a impozitelor pe salarii.
Surse foto: cugetliber.ro, cyd.ro
