La mulți ani, țara mea

La mulți ani, țara mea. A mai trecut un an de la ultima ta aniversare, și de atunci ai devenit altcineva. Un an în care ai mai înflorit, te-ai mai primenit. Dar te-ai și transformat în câmp de război, de revoltă. Un an în care o parte dintre fiii tăi și-a regăsit vocea, iar altă parte și-a pierdut-o pe veci. Un an în care te-ai rupt în două, în patru, în opt, în optzeci și nouă. Unitatea, cusută pe tine ca o rochie prea strâmtă pe o mireasă durdulie, se ține tot mai greu, gata să plesnească în orice clipă.

Au trecut aproape 100 de ani de când te știm, iar unele lucruri nu s-au schimbat: ești luptă, putere, tandrețe, frică și curaj într-un pahar fierbinte, tare ca oțelul, iute ca săgeata. Ești încă tânără, țară, și așa se trăiește când sângele gonește, proaspăt, prin vene.

La sud plângi, la vest iubești, la est râzi, la nord plângi și iar iubești. Ești pestriță, înjuri, faci poezii și miștouri, ești leneșă și harnică, aprigă la mânie și gata să ierți. Ești femeie și copil, bărbat și lup, ești munte, mare, deltă, câmpie, apă și pământ, frunză și iarbă. Ești, astăzi, mai vie ca niciodată.

La mulți ani, țară. Te părăsim și te repudiem, sătui de România coruptă, de locul ăsta care nu ne dă nimic. Plecăm trântind ușa, să ne mândrim pe alte meleaguri cu tine, afișându-ți veșmântul tricolor pe Facebook, cu haștag și zâmbete. Dorul de acasă ne cuprinde, și niciun borcan cu zacuscă sau un vinil prăfuit cu Ion Dolănescu sau mai știu eu ce voce de miere demult apusă nu-l poate alina. Și recunoaștem: ești iubită, măi țară! Și nu vorbește doar vinul tare.

La mulți ani, România… A mai tecut un an în care ai moșit ghemotoace roșii cu plămâni și suflet, vlăstari firavi în codrii tăi de aramă, pui de căprioare și petale de ghiocei. Dar ai îngropat și oameni dragi. Ai vărsat lacrimi pentru Olga, Stela, Cristina, pentru Ioni și Gheorghe neștiuți, pentru Marii și Ane.

Țara mea, pentru răbdarea ta, pentru frumusețea ta, pentru sluțenia ta, pentru spiritul tău neaoș, pentru incredibila ta dorință de a trăi în această apocalipsă plictisită a vremurilor noastre, te sărut.