Sper că nu vă mai faceți iluzii: trăim într-un film absurd, după un scenariu care se scrie pe măsură ce se desfăzșoară acțiunea. În fruntea Guvernului stă cocoțată o ființă care, la prima ședință a cabinetului său, a citit absolut totul de pe foaie. Mă încearcă o bănuială că nu era scrisul ei… Viorica Dăncilă este prim-ministru și nici ei nu-i vine să creadă asta.
Șeful dânsei, președintele partidului PSD Liviu Dragnea, totodată șef al Camerei Deputaților, apare la televizor și spune vrute și nevrute, după bunul plac. Că este urmărit de statul paralel, reprezentat cică de temutele Servicii (un soi de bau-bau nou, copilul nelegitim al teroriștilor de la Revoluție). Ciudat cum o persoană care ține totuși cele mai importante hățuri în stat este într-o stare de victimizare permanentă. Ce să spunem, a învățat multe Daddy din filmele cu comisarul Cattani și altele cu mafioți pe când visa doar să fie primul om în Teleorman.
Noua lui găselniță: urma să fie „executat”, iar vestea vine printr-un general SPP. V-ați prins, da? Statul paralel nu doarme, deci.
Lăsând gluma la o parte, nu-mi vine să cred că, după Iliescu, după Năstase, după derapajele băsesciene, nu ne-am învățat minte. Ba mai mult, am impresia că ne-am dezvoltat tendințe suicidale, cine știe din ce motiv. Am băgat în casă, cum ar spune bunică-mea, o gașcă de impostori, cei mai periculoși de până acum. Ce implementează acești oameni, din ziua în care au câștigat alegerile, nu este programul de guvernare, ci Programul de salvat pielea proprie.
După votul pozitiv dat ministrului de Educație Valentin Popa, Mircea Dumitru, rectorul Universității București și fost ministru al Educației și el, a anunțat că-și dă demisia din toate funcțiile deținute în Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. „Fără speranță, dar împăcat cu mine însumi”, scria Dumitru, înainte de a pune semnătura finală pe scrisoarea publică adresată ministrului. Aceste cuvinte descriu, în parte, România noastră. Fără speranță, fără viitor, fără apărare.
