România sufocată

România sufocată

0
DISTRIBUIȚI

Cu fiecare zi care trece, România se îneacă în propria-i neputință. În timp ce la televizor, politicienii, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, dau în fiecare zi reprezentații de cinism și populism de joasă speță, tot mai mulți tineri aleg să plece din țară. Pentru că nu își văd viitorul într-o patrie care nu mai are niciun fel de repere. Nu contează că ești profesionist pentru că te calcă-n picioare armata de slugoi politici, care ocupă toate funcțiile publice. Nu contează că te raportezi la principii când ai o opinie pentru că ești terfelit de cei care au o altă părere.


Calea de mijloc nu mai există, ci doar extreme. Extremele devin tot mai colțoase, împingând societatea spre punctul roșu al coliziunii. La propriu.

Dar cui îi mai pasă? Singurele lucruri care contează pentru politicieni este să facă orice ca să scape de pușcărie sau să ajungă la putere chiar dacă nu au dovedit că sunt mai buni cu ceva decât cei pe care vor să-i înlocuiască. Iar pentru asta fac orice. Distrug mecanisme, sfarmă instituții, violează cu rânjetul pe buze principii. Nu poți să te dai apărătorul statului de drept când refuzi să aplici o decizie a Curții Constituționale. Nu poți să spui că aperi libertățile și drepturile cetățeanului și îl protejezi de abuzurile unui așa zis ”stat paralel” când tu schimbi legile ca infractorii să fie făcuți scăpați, iar omul de rând să fie și mai expus abuzurilor celor plătiți din impozitele și taxele sale. Nu poți să spui că aperi legea când îi aperi pe unii care o încalcă fără cea mai mică jenă. Nu poți să pretinzi că lupți pentru un viitor mai bun al țării când vrei să dai legi prin care bogățiile le dai, practic, gratis unor străini, sperând că îți vor scăpa pielea.

Dar cui îi pasă? Ai noștri sunt buni, ai lor sunt răi, orice ar face. La o sută de ani de Românie, ideea de unire o mai găsești doar în antetul oficial al vreunei instituții publice. Normalitatea a ajuns să fie o excepție și să sperie. Supraviețuirea într-o astfel de societate fără a renunța la principii este un adevărat martiriu.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.