Îmi amintesc cu nostalgie de vremurile în care în actuala parcare din mijlocul străzii Reșița am învățat primele cuvinte în limba sârbă. Žvaka, pet leja. Adică gumă de mestecat, cinci lei. Și asta din cauza numeroșilor sârbi care vindeau prețioasele lucruri care nouă ne lipseau, în acea vreme. Sau de momentele în care părinții mei lăsau două sticle de lapte și niște bănuți în pervazul casei Csermak unde locuiam, de cu seară, pentru ca dimineața să găsim sticlele de lapte umplute. De călătoriile memorabile cu tramvaiul unde taxatoarea te întreba câte stații mergi, de aglomerația de la ștrandurile Termal sau Tineretului, de atmosfera boemă de la Flora sau Conti… și lucrurile ar putea curge la infinit. Vremurile s-au schimbat și implicit și Timișoara.
O bună parte din colegii de liceu s-au risipit în cele patru zări și oamenii născuți și crescuți în Timișoara s-au împuținat pe zi ce trece.
În locul lor au venit alții. Cu altfel de obiceiuri, cu alte aspirații, cu alt orizont de așteptare. O bună parte din aceștia s-a adaptat spiritului acestui loc. Alții nu. La ceas aniversar, ne place să ne lăudăm cu istoria. Să ne batem cu cărămida în piept cât de frumos este orașul nostru, cât de civilizați suntem, cât de bine ne înțelegem cu minoritățile naționale ș.a.m.d. Frumos ar fi ca sentimentul acesta de „fală“ să predomine și-n restul de 364 de zile dintr-un an. Să ne mândrim cu realizările noastre și să încercăm să remediem aspectele negative ale Timișoarei. Să îi convingem pe politicienii care ne conduc să ia decizii care fac bine Timișoarei, să ne batem pentru ceea ce e al nostru și să nu ne mai lamentăm cât e ziua de lungă că „alții“ ne-au stricat orașul. Și asta pentru că acei „alții“ au devenit „noi“. Iar pentru ca „nouă“ să ne meargă bine, e nevoie să punem umărul împreună.
Patriotismul local este cât se poate de valabil doar dacă ne adaptăm și noi la vremurile pe care le trăim. Carevasăzică, haideți să fim mai buni și mai toleranți. Știu, pare un clișeu politicianist fumat demult. Dar haideți să încercăm să fim timișoreni. Să uităm de politicieni insipizi, incolori și inodori și să ne mândrim cu minunăția asta de oraș în care ne ducem traiul. Să încercăm să construim împreună, nu să dărâmăm together. Nu de alta, dar un celebru proverb britanic spune Home is where your heart is. Casa e unde ți-e inima. Și inima noastră este în Timișoara. Cu bunele și relele ei. La mulți ani, Timișoara!
