Limbajul urii

Limbajul urii

2
DISTRIBUIȚI

Deși avem un procent ridicat de analfabeți (funcțional), ne place să ne jucăm cu cuvintele. De la „m*ie PSD” la „tehnoc*cații”, dintr-o parte în cealaltă a spectrului, lumea rămâne doar cu sloganuri, iar problemele reale sunt trecute cu vederea, de mulți din ignoranță, iar de câțiva chiar intenționat.

Tendința poate fi observată atât în viața de zi cu zi, cât și în mass-media, iar limbajul specific rețelelor sociale a preluat-o. „Pe acest preot nu-l distribuie nimeni?”, „Sunt sigur că pe acest primar nu-l distribuie nimeni?”. Formularea antagonizează încă din primele cuvinte: bine că distribui toate prostiile care-s pe „filmul” tău, dar astea pe care ți le arătăm noi nu la dai mai departe.


De parcă un preot care face fapte bune anulează existența tuturor Pomohacilor sau preoților care trebuie să călătorească în ultimul tip de Mercedes, pentru că probabil așa a vrut Dumnezeu. Da, sunt foarte mulți preoți care și-au înțeles menirea și sunt demni de toată lauda, dar sunt și unii de-a dreptul bișnițari sau prădători sexuali. Și dacă-i critic pe aceștia din urmă, se găsește cineva care să sară de cur în sus apărând cu îndârjire Biserica, deși critica a fost punctuală.

„Ăia cu haștagul” a devenit termen derogatoriu, „tehnocrat” a devenit un cuvânt urât, în timp ce orice om iese în stradă împotriva partidului aflat la conducere este „tefelist”, construcție în care cuvintele „tânăr”, „frumos” și „liber”, pozitive de felul lor, au căpătat conotații negative.

Ne jucăm cu cuvintele și, între timp, declarăm „Ziua pacientului ars” în data tragediei de la Colectiv, ne gândim să punem taxe pe autostrăzi, deși aproape că n-avem, ducem în derizoriu schimbările necesare la Codul Penal încercând să băgăm acolo modificări „cu dedicație”, publicăm manuale școlare cu greșeli flagrante, ducem la sapă de lemn o grămadă de oameni pentru că n-am știut să gestionăm criza pestei porcine, mărim salarii bugetare deși bugetul nu susține asta și organizăm cu zeci de milioane de euro un referendum, adică un fel de alegeri, pentru că vrem să îngrădim dreptul altora de a alege.

2 COMENTARII

  1. Limbajul urii…il promovezi din plin. Zici ca preotii care fac bine si pe care evident tu nu vrei sa ii vezi,nu anuleaza existenta lui Pomohaci. Vezi ca si viceversa este perfect valabila. Existenta unuia ca Pomohacu nu anuleaza existenta miilor de preoti adevarati.
    Esti deranjat de referendum,chipurile ca ,,ingradeste dreptul unora sa aleaga,, . Sa aleaga..ce? Nu le interzice nimeni sa faca ce vor in dormitor,dar cand tin expres ca eu sa stiu cu lux de amanunte ce fac ei acolo, nu imi ingradeste dreptul meu de a alege?
    Sau nu si-o pot trage ca nu sunt ,,casatoriti,,? Iar eventualele litigii materiale sau mosteniri pot fi prinse intr-o forma legislativa speciala. Nu e nevoie de batjocura la adresa majoritatii sanatoase la minte.

    Tu,tu esti unul dintre cei care promoveaza ura. Nu am gasit un articol inteligent si pertinent scris de tine. Pentru tine deontologie profesionala sau echidistanta sunt doar vorbe. Ca, nu-i asa? Ai dreptul de a alege…

    • Citez chiar din textul de mai sus: „Da, sunt foarte mulți preoți care și-au înțeles menirea și sunt demni de toată lauda”.

      În rest (și în general), constat o inabilitate a cititorului român de a distinge între comentariu (opinie) și știre. Echidistanța e imperativ necesară doar în una dintre acele categorii 🙂

Dă-i un răspuns lui Luca Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.