Rază de lumină pentru elevii care trăiesc în întuneric. O cameră-minune, un...

Rază de lumină pentru elevii care trăiesc în întuneric. O cameră-minune, un paradis al simţurilor le-a fost pus la dispoziţie GALERIE FOTO

0
DISTRIBUIȚI
<


div class="press-in-article" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center; margin-top: 5px; margin-bottom: 5px; " id="press-2143958051">

Ca-n basme. Cu personaje din desene animate pictate pe pereți, saltele sau scări în toate culorile așezate pe parchet. Așa arată o sală a Liceului Teoretic Special “Iris” din Timișoara, în care copiii care pășesc în ea au impresia că au aterizat în altă lume. O melodie care imită perfect sunetul păsărilor se aude în fundal, iar un joc de lumini este proiectat pe un perete pentru ca micuții să se relaxeze.

La fel s-a întâmplat și cu Daniel, un băiețel de nici cinci ani, înscris la grădiniță, care are deficiențe de vedere și este diagnosticat cu autism. Datorită atmosferei plăcute, copilul s-a relaxat imediat şi a reușit cu brio să pășească pe un traseu viu colorat. Pare doar un joc, însă, prin intermediul terapiilor de care micuții pot beneficia în această cameră-minune, au șanse să se recupereze sau să facă față mai uşor provocărilor zilnice.

“Educația este cea mai bună provizie pe care o poți face pentru bătrânețe”. Acesta este citatul din Aristotel care a fost lipit pe ușa spațiului de terapie și relaxare recent inaugurat în cadrul unității de învățământ din Timișoara. Mesajul este scris în limba română, dar și în alfabetul Braille, pentru nevăzători. Asta pentru că la Liceul Teoretic Special “Iris” învață 33 de copii care nu văd absolut deloc. Restul au deficiențe mai grave sau mai ușoare de vedere, plus că o parte suferă și de alte afecțiuni. Pentru acești copii, fiecare zi petrecută la școală reprezintă un pas mare în evoluția lor. Nu doar că învață din materiile predate, dar sunt ajutați în procesul de recuperare.

Cât de importantă este educația mai ales pentru acești copii speciali care învață în cadrul școlii din Timișoara au înțeles și reprezentanții mai multor asociații. Ei au pus mână de la mână și, alături de sprijinul financiar oferit de Consiliul Județean Timiș, au reușit să realizeze singura sală de stimulare polisenzorială din cadrul Liceului Teoretic Special “Iris”. Investiția s-a ridicat la peste 65.000 de lei, iar dascălii care pun umărul pentru ca acești copii să aibă șansa la o viață normală au visat de mult timp la un astfel de spațiu.

Copiii nevăzători, ajutați să se orienteze

“Ne-am dorit foarte mult această sală, pentru că am văzut modelul la celelalte școli speciale din Timișoara și ne-am dat seama câtă nevoie este de ea. Demersurile le-am făcut anul trecut către Consiliul Județean Timiș, adică am cerut bugetul, am scris nota de fundamentare și într-adevăr am obținut suma pe care am cerut-o. În paralel, am lucrat și cu două asociații, prin care au venit anumite sume de bani, din sponsorizări. Este o cameră pe care o putem numi de relaxare, de stimulare senzorială sau polisenzorială. După cum spune și numele, copiii intră într-o altă atmosferă aici. Ce am observat la copiii care au venit în sală este că se reduc foarte mult crizele de anxietate, de stres. Copiii se concentrează mai bine și aici, și la ore apoi, se adaptează mai bine și noi încercăm, în această sală, pe lângă relaxare și reducerea crizelor, să le stimulăm analizatorii și să compensăm cumva analizatorul cel slab, analizatorul vizual. Avem aici foarte multe kituri de stimulare tactilă, stimulare vizuală. Încercăm să dezvoltăm și să stimulăm coordonarea ochi – mână, coordonarea psihomotrică, exersăm motricitatea fină și punem accent și pe simțul spațiulului, pe dezvoltarea simțului spațial, pe orientarea în spațiu, pentru că și acest simț este foarte important la copiii nevăzători sau cu deficiențe de vedere”, ne-a explicat Elena Rein, directorul Liceului Teoretic Special “Iris” din Timișoara.

De terapie în sala de stimulare polisenzorială vor beneficia toți elevii înscriși în unitatea de învățământ, dar în special cei mai micuți dintre aceștia, care au deficiențe de vedere, dar și alte afecțiuni asociate, cum este autismul, sindromul Down sau deficiențe mentale. Deși este o sală foarte colorată, aceasta este destinată inclusiv copiilor nevăzători, care sunt ajutați să se orienteze mai bine în spațiu.

“Am gândit această sală astfel încât să răspundă multiplelor nevoi ale copiilor. Este în același timp o sală de relaxare, dar și o sală de stimulare polisenzorială. De asemenea, este o sală în care copiii își pot exersa simțul echilibrului, are multiple funcționalități. Avem o zonă de stimulare cognitivă, o zonă pentru echilibru, sunt niște trasee pe care copiii le parcurg și în felul acesta își antrenează echilibrul, mai ales pentru nevăzători. Avem saltele care ajută pentru simțul responsabil de a sesiza, de a-ți antrena capacitatea de a-ți conștientiza propriul corp: mușchii, nevoile corpului – foame, sete, iar zona din stânga este amenajată astfel încât să stimulăm cât mai mult vizual copilul. Sunt acele proiecții cu lumini, fondul muzical ajută la relaxare. Am încercat să cuprindem foarte multe în această sală și se bucură de ea toți copiii școlii noastre. Deși sala aceasta este foarte bogată vizual, ea ajută foarte mult un nevăzător. Una dintre consecințele lipsei vederii este o mișcare deficitară, o motricitate dificilă. Dacă ați observat un nevăzător cum pășește, o face foarte greșit, dacă nu este învățat corect. El învață mecanic să pășească și prin exercițiu învață mersul. Nevăzătorii pășesc pe toată talpa, din cauză că apare acea teamă, anxietate că ar putea să cadă, că ar putea să se lovească. Iar această sală răspunde foarte bine nevoilor de mișcare, de stimulare a motricității. Avem și un traseu cu trepte, este o problemă când un nevăzător trebuie să urce treptele. Este o sală în care putem să-i învățăm cum să se orienteze în spațiu, cum să exploreze”, a afirmat Camelia Ivașcu, profesor psihopedagog în cadrul Liceului Teoretic Special “Iris” din Timișoara.

Totodată, în cadrul sălii proaspăt inaugurate, copiii nevăzători au parte de senzații tactile noi, cu ajutorul unor obiecte de stimulare folosite în acest sens. “Am lucrat cu o fetiță pe un joc de tactilitate și am pus-o să pipăie ceva aspru și apoi ceva moale și când a apăsat pe aspru a spus că ăsta e «așa, cumva, simt la degete că nu e prea plăcut, dar nu știu cum se numește». «De-aia ai venit aici, să învățăm», pentru că sunt senzații noi la care nu au noțiune. Ca și cum nouă ne e frig, dar nu știm să spunem că ne este frig sau că e o țesătură pe noi deranjantă, pentru că bagajul lor de reprezentări este redus din cauza lipsei vederii. De aceea, această sală de stimulare polisenzorială răspunde inclusiv nevăzătorilor”, a mai precizat Camelia Ivașcu.

Cazare și masă gratuite

Potrivit directorului Liceului Teoretic Special “Iris” din Timișoara, în unitatea de învățământ sunt înscriși, în total, 216 elevi din opt județe. Cei mai mici copii au trei ani și sunt înscriși în singura grupă de grădiniță, iar cei mai mari termină clasa a XII-a.

“Anul acesta avem 33 de elevi nevăzători și cu resturi de vedere, adică nu se pot descurca singuri, zăresc lumină, doar atât, nu pot să vadă conturul obiectelor. În rest, toți copiii au deficiență vizuală, fiindcă orientarea se face la noi în școală în funcție de deficiența vizuală pe care o au. Nu vin copiii să se înscrie direct la noi în școală, ci prin comisia de orientare de la Centrul județean de resurse și asistență educațională Timiș. Mulți copii află de școala noastră de la foști elevi. În anii trecuți, am avut mai mult proiecte în cadrul cărora ne-am deplasat cu un microbuz la foarte multe școli din județ. Mai află de noi prin intermediul cabinetelor medicale. Școala având o vechime destul de mare, peste 50 de ani, este cunoscută la nivelul țării și atunci sunt oameni care-și aduc copiii cu deficiențe de vedere chiar și din alte județe”, ne-a explicat Elena Rein.

Potrivit directorului școlii speciale din Timișoara, unitatea de învățământ are internat în care sunt cazați peste 70 de elevi de toate vârstele, fără să plătească nimic, şi care beneficiază de masă gratuită la cantina școlii. Pentru că nevoile acestor copii cu deficiențe de vedere și alte afecțiuni sunt mai mari, numărul elevilor dintr-o clasă este mult mai mic decât într-una normală. Astfel, sunt clase în care învață doar patru, cinci elevi sau altele în care un dascăl se ocupă de cel mult 14 copii.

Foto: Virgil Simonescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.