Povestea „artificiilor” în care a fost implicat numele de „Poli Timişoara”. Care a fost soarta precedentelor fuziuni de pe Bega

La finalul anului trecut a reapărut în Timişoara ideea de fuziune ori mutare pe Bega a unei echipe din afara oraşului pentru relansarea fotbalului local. Deşi aceste gânduri nu s-au materializat, cel puţin la acest moment, merită amintite experienţele precedente care s-au legat în jurul aceluiaşi nume atât de iubit în Capitala Banatului: Politehnica. Precum şi urmările pentru cei care au avut de fiecare dată de suferit: suporterii alb-violeţi.

Timişoara are acum trei echipe care se zbat în mediocritate la nivelul Ligii a II-a, iar una dintre ele, ACS Poli, e chiar pe buza prăpastiei. Clubul startat în 2012 de către autorităţile locale şi judeţene prin mutarea lui ACS Recaş, atunci nou promovată în B, pe arena „Dan Păltinişanu” se află în insolvenţă şi ocupă ultimul loc în Liga a II-a în pauza de iarnă. Încă din toamnă s-a speculat că primarul Nicolae Robu caută o soluţie extremă pentru a salva echipa „de suflet”. Iar edilul a şi purtat o discuţie în acest sens cu Cătălin Rufă, patronul Sportului Snagov, gruparea care ocupă în prezent locul 1 în eşalonul secund. Zvonurile au fost alimentate în această iarnă şi prin mutarea-surpriză de pe banca tehnică, acolo unde a sosit nimeni altul decât consilierul conducătorului grupării ilfovene, Valeriu Răchită. Iar acesta a vorbit în prima fază de un astfel de scenariu, pe care l-a atenuat apoi, susţinând că se concentrează doar pe dificila misiune de a salva de la retrogradare actuala formaţie timişoreană, aflată la 12 puncte distanţă „de mal”.

În schimb, suporterii care au ales să susţină echipa Universităţii Politehnica (ASU Politehnica) în urmă cu şase ani resping ferm ideea de fuziune sau altă asociere care a adus în trecut un renume negativ clubului mult iubit. Primarul a provocat în vară rumoare cu un sondaj în care propunea chiar acest lucru, dar cu variante de răspuns aiuritoare, în care repondenţii erau de acord cu o fuziune între cele două „Poli” indiferent de tabăra aleasă.

Zambon cu Dacia

„Radicalizarea” fanilor de pe „Marele oval” îşi are o explicaţie în precedentele două „experimente” pe seama grupării fanion a Timişoarei. Primul a avut loc după preluarea clubului de către italianul Claudio Zambon. Vechea Poli Timişoara a retrogradat din B în sezonul 1999-2000, pe teren, de pe locul 15 din 18 formaţii. Noul patron a rezolvat problema prin cumpărarea locului din B al unui alt club, în speţă Dacia Piteşti. Lucru posibil în „sălbăticia” fotbalului românesc din anii ‘90 şi 2000. De referinţă fiind şi modul în care FC Baia Mare şi-a cedat un an mai târziu poziţia în A! Acest gen de tranzacţii a fost în cele din urmă interzis de către FRF. În ediţia 2000-01 alb-violeţii aveau ca obiectiv promovarea, dar o altă echipă timişoreană a realizat o mică minune: a urcat UMT-ul! Alb-negrii fiind ajutaţi de concitadini într-un meci de pomină, în care Zambon le-ar fi cerut angajaţilor săi să o lase mai moale în duelul cu Baia Mare, gruparea cu care „zebrele” luptau pentru accesul în elită. Stoican şi compania şi-au apărat însă şansele corect, ba, mai mult, i-au învins pe maramureşeni cu doi oameni în inferioritate numerică şi după ce au fost conduşi pe tabelă (scor 3-2). Avea să fie singura bucurie alb-violetă a acelei perioade. După un modest loc 8, în următorul campionat a urmat adevăratul dezastru. Zambon nu a mai investit nimic, s-a certat cu autorităţile şi echipa timişoreană s-a prezentat cu juniorii la meciuri, suferind eşec după eşec la diferenţe umilitoare. De asemenea, echipei i-au fost scăzute şi 15 puncte, pentru neplata transferului jucătorului Ciprian Colda, ajungând în situaţia jenantă de a încheia sezonul pe ultimul loc, cu punctaj negativ. La finele acelui sezon, cu „patronul-fantomă” plecat în Italia, era clar că această Poli nu va începe următorul campionat în ligile inferioare cu un punctaj negativ pe baza baremului neîndeplinit.

AEK-ul lui Anton Doboş

Soluţia ideală gândită în vara lui 2002 şi care poate a avut (de asemenea) un substrat electoral a fost mutarea AEK-ului la Timişoara. Echipa patronată de Toni Doboş a promovat din B în A, dar ar fi evoluat în anonimat într-un Bucureşti suprasaturat de fotbal.

Astfel, această formaţie nouă a fuzionat „scriptic” cu CSU Politehnica, grupare care activase în Divizia C sub egida universităţii cu acelaşi nume. Mutarea a reprezentat la vremea aceea un succes, cel puţin în privinţa afluenţei publicului timişorean. Noua „Poli AEK” a fost adoptată rapid de fanii bănăţeni, dornici să-şi vadă favoriţii triumfători în duelurile cu Steaua, Dinamo sau UTA. În primele două sezoane Romică Buia şi Romeo Stancu s-au bucurat de o medie de peste 20.000 de spectatori la meciurile de pe teren propriu. Echipa a scăpat ca prin urechile acului de retrogradare în primul sezon, salvându-se la baraj în dauna Gloriei Buzău. Dragostea timişorenilor pentru fotbal a atras atenţia unui investitor aparent infailibil. Marian Iancu a preluat clubul, (denumit între timp FCU Politehnica,) în pauza de iarnă a ediţiei 2014-15 şi anunţa startul erei „EuroPoli”. La finele ediţiei 2007-08 echipa îşi „cimenta” în sfârşit un loc în Cupa UEFA. Frumoasa perioadă, care a cuprins şi partide în Europa League contra unor nume precum Anderlecht şi Ajax, dar şi jocuri în preliminariile Ligii Campionilor, unde a fost depăşit Şahtiorul lui Mircea Lucescu, a avut însă părţi sumbre. Pe fondul acestui urcuş totodată şi mediatic, în scenă a revenit şi Claudio Zambon, care în luna mai a anului 2006 a început să ameninţe noul club cu repercusiuni la FIFA dacă nu-şi schimbă numele şi culorile. Acesta mai „reuşise” să umilească echipa fanion a Banatului între timp, printr-o „Politehnica Timişoara” înscrisă în 2003 în Divizia C şi care juca iniţial la Drăgăşani. „Războiul” a făcut ca în mai 2008 timişorenii să fie nevoiţi să-şi schimbe din nou numele. De această dată, după o decizie TAS în favoarea italianului, s-a ajuns la „FC Timişoara”. Mai mult, câteva luni mai târziu, în septembrie 2008 „Poli” a fost penalizată cu şase puncte pentru că nu ar fi respectat toate condiţiile, folosind violetul în echipamente. Deciziile împotriva clubului au dus şi la proteste nemaiîntâlnite în ţară, cu mii de suporteri în stradă.

Lovitura decisivă pentru Poli cea nouă a venit însă la finele sezonului 2010-11. Zicu şi compania rataseră la mustaţă titlul, după lupta cu Oţelul, şi încheiau Liga I pe locul 2, pentru a doua oară în trei ani. Zvonurile sumbre s-au îndeplinit însă în vară iar grupării timişorene nu i s-a acordat licenţa pentru că societatea suferise o divizare parţială, lucru interzis de regulament. Dată exemplu alături de Gloria Bistriţa, Poli a fost retrogradată în B în loc să joace în cupele europene chiar când îşi recuperase numele şi culorile. Cu o serie de jucători valoroşi rămaşi în lot şi în Liga a II-a, formaţia pregătită de Valentin Velcea a promovat la sfârşitul acelui ultim campionat, dar nu a primit dreptul de a evolua în elită. Rămasă fără susţinere financiară din partea patronului şi/sau autorităţilor FC Politehnica a intrat in insolvenţă şi nu s-a înscris în campionatul următor.

Prin urmare şi etapa AEK, urmată de „era Iancu”, s-a încheiat prost. Fuziuni au mai existat în fotbalul timişorean şi în perioada romantică de la începutul secolului trecut, dar acelea au fost făcute de regulă între grupări locale care şi-au unit forţele.

Fuziunea la vecini

Nu doar numele lui Poli a fost „murdărit” prin artificii care s-au dorit o scurtătură spre marea performanţă. Rivala UTA nu mai e nici ea UTA dacă urmăm firul istoric. Arădenii au retrogradat în premieră în Liga a III-a la finele sezonului 2005-06. Totuşi, clubul alb-roşu nu doar că nu a evoluat în C în ediţia următoare, ci, printr-un schimb de locuri cu Liberty Salonta, a devenit divizionară A. Noua societate FCM UTA a avut de asemenea un final trist. Cu mari probleme financiare ea a primit în vara lui 2010 cadou locul Fortunei Covaci în B, prin patronul timişenilor, Florin Macavei, care se alăturase organigramei „Bătrânei Doamne”. În cele din urmă sfârşitul a venit sub „managementul” patronului Adrian Marţean în ediţia 2013-14. În acelaşi sezon mai mulţi suporteri arădeni se alăturaseră deja actualei UTA, care a purtat şi particula „Bătrâna Doamnă”, grupare care la rândul ei a fost primită în 2013 în Liga a IV-a Arad, pe locul lui… UTA II.

Nici vecinii din Banatul Montan nu au scăpat de o manevră tipică fotbalului carpatin. Astfel, în ediţia 2013-14 a apărut în eşalonul secund Metalul Reşiţa prin intermediul echipei Damila Măciuca, patronată de… Cătălin Rufă. Nici acest proiect nu a avut viaţă lungă. „Clubul-mutant” s-a mutat peste doi ani la Snagov după neînţelegerile omului de afaceri cu autorităţile locale.