Sportul timişorean îngheaţă. Anul 2018 a adus trofee importante cluburilor locale, dar...

Sportul timişorean îngheaţă. Anul 2018 a adus trofee importante cluburilor locale, dar imaginea de ansamblu indică un declin evident

0
DISTRIBUIȚI
Foto: arhivă

La fel ca în 2017, Timişoara Saracens şi CS Informatica au fost echipele care au adus trofee sportului bănăţean în jocurile sportive. Deşi oraşul de pe Bega se lăuda cu un număr mare de prim-divizionare în sezonul trecut, situaţia a căpătat accente dramatice în anul ce tocmai s-a încheiat. Managementul defectuos al echipelor susţinute din bani publici şi puţinele surse alternative de finanţare au dus la dispariţia a nu mai puţin de cinci echipe care aveau ca obiectiv marea performanţă.

Dacă la fotbal localnicele evoluează acum doar la nivel de Liga a II-a, formaţia fanion de rugby a Banatului a ţinut steagul sus şi în 2018, cel puţin în ceea ce priveşte competiţia principală de pe plan intern. Timişoara Saracens şi-a păstrat titlul, dar există mari griji că acesta ar putea fi ultimul dintr-un ciclu de mari succese început în 2011. Lipsa susţinerii pe măsura promisiunilor din partea autorităţilor, mai ales pe fondul retragerii finanţatorului Dan Dinu după câştigarea ultimului trofeu, reprezintă cauza majoră. Jucătorii au acuzat în mod repetat restanţele vechi, unii au plecat iar alţii îşi fac bagajele.

Finala SuperLigii a fost câştigată în faţa „clientului” clasic, CSM Ştiinţa Baia Mare (scor 21-15). Ca şi în ediţia precedentă, un moment-cheie l-a reprezentat aducerea legendarului Chester Williams pe bancă. Mutare inspirată a vechiului patron în primăvară. Tehnicianul sud-african nu reuşise iniţial să obţină calificarea în Challenge Cup pe teren, după un retur prost cu Heidelberg în Germania, dar formaţia de pe Bega a beneficiat apoi de excluderea nemţilor. Dar, la fel ca şi la prima participare în grupele celei de-a doua competiţii continentale, elevii lui Sosene Anesi au fost ciuca bătăilor în duelurile cu grupările din rugby-ul mare al Europei. Mai mult, în decembrie s-a repetat şi scenariul jenant de la jocul cu Stade Francais din urmă cu aproape doi ani. De această dată conducătorii (rămaşi) nici nu au făcut eforturi convingătoare pentru a pregăti terenul pentru duelul cu englezii de la Nothampton, deşi se prognozase o ninsoare sănătoasă. Doar braţele deţinuţilor au fost soluţia de deszăpezire. Urmarea a fost destul de previzibilă. Echipa din rugby-ul mai sărac a fost din nou sancţionată cu meci pierdut la masa verde şi o amendă de 30.000 de euro. Deşi se află într-o evidentă scădere de forţă, Timişoara se va mai lupta sigur pentru cel puţin un trofeu „oval” în 2019. Tot din cauza terenului impracticabil a fost amânată şi finala Cupei României, de la Cluj, cu CSM Bucureşti, duel care ar putea avea loc în luna martie. Rămâne de văzut câţi oameni de bază actuali va mai avea însă campioana pentru această încleştare.

Informatica nu se simte mai bine

O altă formaţie care a adus Timişoarei satisfacţii a fost CS Informatica. Alb-violeţii de pe parchet au câştigat titlul după o finală încheiată în minimum de meciuri cu United Galaţi şi după un duel decisiv tranşat acasă (scor 5-2). A fost o primăvară dominată complet pe plan intern de către Robert Lupu şi compania. Aceştia şi-au acontat din nou Supercupa României, în faţa aceleiaşi grupări din Moldova şi au trecut, de asemenea, de rivala vestică Autobergamo Deva, în ultimul act al Cupei. A urmat şi o participare în premieră în main round-ul Ligii Campionilor. În luna octombrie un singur gol a despărţit-o pe Informatica de atingerea treptei superioare: Elite Round-ul.

Din păcate situaţia financiară nu s-a îmbunătăţit peste vară pentru Savio şi compania. După ce internaţionalii sârbi plecaţi au fost deja înlocuiţi cu ucraineni, parcursul în campionat nu a mai fost la fel. Echipa a încheiat anul pe 4 şi a disputat ultimul meci, derby-ul cu Deva, fără „principalul”-jucător Robert Lupu, pus să aleagă, la presiunea altor cluburi asupra FRF, între Informatica şi funcţia de selecţioner al naţionalei. Acest aspect a umplut paharul pentru Gabriel Lungu, preşedintele-finanţator, care şi-a anunţat plecarea dar a lăsat o portiţă de revenire asupra deciziei. Fără un sprijin consistent însă din partea factorilor locali şi deja cu o strategie fără jucători cu experienţă, atingerea play-off-ului ar părea deja o performanţă.

SCM Poli, aproape de un trofeu major

Unul dintre sporturile de echipă cu tradiţie şi continuitate în oraşul de pe Bega, handbalul, a fost aproape de lauri naţionali în 2018 după o pauză de 27 de ani. SCM Politehnica a atins finala Cupei României în luna aprilie, dar a fost învinsă de gazda Dobrogea Sud la Constanţa (23-21) după un meci strâns.


Pauza competiţională a adus noi mişcări de trupe şi speranţe bazate pe un buget instabil, ca de altfel în tot SCM-ul. Alb-violeţii nu au început deloc rău ediţia 2018-19, dar au făcut prea multe remize şi hibernează pe poziţia a 6-a în Liga Zimbrilor. De remarcat totuşi că în competiţia K.O. echipa a obţinut o nouă calificare în Final Four, unde va întâlni organizatoarea CSM Focşani în semifinale. Concluzia finalului de an a tras-o tehnicianul Pero Milosevic: „…dacă nu vin plățile în perioada următoare am putea rămâne fără doi sau trei jucători”.

Afectaţi de restanţe au fost şi „Leii din Banat”. După o primăvară încheiată prematur în sferturile play-off-ului, sub denumirea de BC SCM Timişoara, baschetbaliştii alb-violeţi au trecut printr-o schimbare totală în privinţa lotului. Încă din prima parte a anului, conducerea a încercat să se dezică de datoriile făcute pe vechea asociaţie, BC Timişoara. Clubul a pierdut rând pe rând speţele la BAT (Tribunalul Arbitral de Baschet) şi, în cele din urmă, la Tribunalul Timiş, în cazul foştilor jucători Derrick Low, Hristo Nikolov, Kyle Shiloh și Nenad Milosevic. Încă dinaintea ultimei decizii intraseră în vigoare sancţiunile FIBA, care interzic clubului transferurile internaţionale şi o obligă la plata celor peste 140.000 de euro datoraţi foştilor angajaţi enumeraţi mai sus.

Înscrisă totuşi în prima grupă valorică a Ligii Naţionale în noul format, sub denumirea simplificată de SCM Timişoara, clubul de baschet bănăţean a resimţit schimbările, precum şi îngrijorarea din jurul organizaţiei. Rezultatele au fost modeste şi tehnicianul Miodrag Perisic a avut un mandat scurt pe Bega. Cu fostul „secund” Cristian Bota la conducere, Popa Calotă şi compania au atins în cele din urmă „Top Six-ul”.

„Agro”, cea mai surprinzătoare dispariţie

În anul calendaristic 2018 cluburile locale mai puţin sprijinite au capotat rând pe rând. BC Timba a renunţat, cel puţin deocamdată, la ambiţiile la nivel de seniorat, şi a făcut-o chiar după o participare pe prima scenă (2017-18). Apoi, tot înaintea noului sezon managementul defectuos, a făcut ca Sport Club Municipal să ia decizia de a-şi dizolva două formaţii înfiinţate destul de recent. E vorba de echipa feminină de baschet, care evolua de asemenea pe prima scenă, precum şi de gruparea de handbal fete care ratase la mustaţă accederea în prima divizie. Cea din urmă nu s-a bucurat nici măcar de un an de viaţă. Primarul Nicolae Robu a fost printre cei care au militat pentru înfiinţarea ei, pentru ca mai târziu edilul să critice la rândul său deciziile luate în SCM!

În toamnă o altă echipă, cu ceva mai mult trecut în spate şi tot la nivel feminin, a aruncat prosopul. CFR Timişoara nu a mai continuat deşi se afla tot în elită. Aici a fost acompaniată de conjudeţenea Fortuna Becicherecu Mic, aflată acum pe poziţia a patra cu destule ex-„leoparde” în lot.

Cel mai şocant abandon a fost însă cel al grupării de volei feminin UVT Agroland, chiar în târziul lunii decembrie. Văzută iniţial ca un exemplu: un club privat axat pe creşterea junioarelor, dar cu ambiţii mari pe plan naţional, „Agro” s-a retras subit din A1, unde era pe locul 5. Patronul Horia Cardoş a considerat că nu mai are rost să lupte cu morile de vânt după un conflict cu FR Volei, care s-a lăsat cu suspendarea drastică, pe opt luni, a antrenorului Bogdan Paul. Acesta şi-a găsit angajament imediat în Ungaria, ţară de unde a venit şi „călăul” timişorencelor, Vasas, la prima şi singura participare în Challenge Cup. Cu toate greutăţile, CSM Lugoj a rămas acum etalon la capitolul perseverenţă în prima divizie ca reprezentantă a sportului timişean sub fileu. În Capitala Banatului băieţii de la CSU UVT ar putea reveni totuşi pentru încă un sezon în elită. Ei nu s-au bucurat niciodată de un buget decent şi mereu au revenit înapoi în A2, aşa cum s-a întâmplat în primăvară.

Concentrare pe individualităţi?

În condiţii de criză sportul timişean pare să se îndrepte către o concentrare pe valorile individuale din sporturile olimpice, mai ales că Tokyo 2020 bate la uşă. Astfel, CSM Timişoara şi reputatul antrenor Zlatomir Balojin au făcut eforturi să-l păstreze pe Bega pe canotorul Laurenţiu Danciu, campion mondial la juniori care are aproape asigurat locul în Japonia. De asemenea, în 2018 CSU Politehnica  a fost campioană naţională la scrimă, la masculin, în timp ce echipa feminină are un loc 3 în Cupa Europei. Alţi canotori şi atleţi au avut de asemenea rezultate deosebite şi au atras atenţia specialiştilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.