Când ne arde

Când ne arde

1
DISTRIBUIȚI

Dezastrul din 15 aprilie, când flăcările au cuprins acoperişul catedralei Notre Dame din Paris a fost urmărit de o lume întreagă. Majoritatea sper, catolici sau nu, au privit cu îngrijorare, dacă nu destul de afectaţi, că o minune arhitectonică, unică, atât de veche şi încărcată de simbolism, inclusiv pentru toţi creştinii, ar putea chiar dispărea. Personal, aceeaşi grijă m-ar cuprinde şi dacă ceva rău s-ar întâmpla cu Muzeul Luvru sau Abaţia Westminster. Din fericire, nu că mă laud, pe primele două le-am văzut pe viu. Nu ştiu, pentru că nu am vizitat-o, poate m-ar durea şi mai tare un incident cu cea din urmă? Nu ştiu, dar cu siguranţă alţii ştiu mai bine… Ştiu că nu e bine să te superi pe aşa ceva, „nişte lemne arse”, când mor copii prin Siria sau Palestina. Sau postează mesaje cu diverse structuri din ţară aflate într-o stare de degradare, dar de care cei care „plâng pentru Franţa”, li se rupe.


Într-un stil crunt, acuzator, gen: „ai ales Parisul, ai trădat Olteniţa sau Labaşinţul”, (ultima e o localitate din judeţul Arad). De parcă aceştia ştiu că tuturor celor cu sentimente pentru fosta casă a Cocoşatului nu le pasă măcar la fel de mult de alte probleme, din ţară sau de aiurea…

Se poate discuta la infinit iar reacţiile din jurul nostru nici nu sunt de mirare până la urmă (şi din păcate). Iar ce exemplu mai bun putea să dea liderul „lumii libere”, care a venit imediat cu sfaturi pentru franţuzi pe Twitter. Din nefericire, mai mult ca sigur, persoana în cauză nici nu realizează gafa (diplomatică), exemple avem şi mai aproape, cu duiumul. La extrema cealaltă s-au aflat şi reacţiile care sunt chiar de speriat, dacă nu ar fi şi ridicole în acelaşi timp, bucurie, chiote pentru unii, că li se dărâmă ăstora biserica… Alţii au văzut un semn divin, („îi pedepseşte pentru păcate”), ca să nu mai spunem câţi s-au gândit la un nou atac terorist. Şi sunt destui care nici măcar nu au aşteptat primele informaţii pentru a-şi arăta convingerile prestabilite. E un trend aproape global.

1 COMENTARIU

  1. Alta emanatie din putul gandirii…asa e ca oricine se face ,,ziarist,, si scrie la ,,ziar,, ca pe feisbuc…
    Vazand asemenea ,,articole,, ma apuca dorul de cele semnate de Codrut…

Lasă un răspuns la Gionni Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.