Oliver Simionescu (OliX) este una din cele mai cunoscute voci ale radioului Kiss FM. Născut în 1983, la Timișoara, OliX s-a îndrăgostit de radio încă de mic copil și acum 19 ani a intrat în echipa ProFM Timișoara, iar din toamna lui 2007 s-a alăturat celor de la Kiss FM. Am realizat un interviu alături de Olix, în care acesta ne-a povestit cum a prins microbul radioului, cum s-a acomodat la București și care este părerea sa despre scena muzicală… din Cluj.
– Acum 19 ani ai intrat în echipa Pro FM Timișoara. Cum de te-ai decis să urmezi o carieră în radio? Ce te-a atras la această meserie? A fost ceva spontan?
– Încă de mic am fost super-pasionat de calculatoare și de tot ce însemnă muzică și îmi aduc aminte că ascultăm Radio Vest (actualul West City Radio) încă din primele zile de emisie. Eram în liceu când am ajuns în sediul Pro FM Timișoara și m-am îndrăgostit din prima de tot ce se întâmpla acolo: butoane, mixere, calculatoare, microfoane șamd. Am început acolo întâi prin a face tot felul de chestii tehnice, apoi am învățat să fac spoturi, iar mai apoi am avut o rubrică și o emisiune. Cumva, relația mea cu radioul, a fost ca o relație de dragoste care a tot crescut.
– Care este diferența între emisiunile de radio din anii 2000 din România și cele de azi? Ce s-a schimbat în bine și în rău?
– Acum, depinde de emisiuni. Unele mi se par că sună ca exact cele din anii 2000, ceea ce nu e neapărat un lucru rău, iar altele au evoluat și s-au adaptat la toate tehnologiile actuale (live-uri pe facebook/instagram, intreacționat cu ascultătorii pe toate căile posibil, etc). Nu aș zice că s-a schimbat ceva în rău. Pentru ascultători, mai ales, schimbările cred că sunt în bine. Pe vremuri dj-ii puneau la radio ce muzică voiau, nu neapărat ceva ce să fie pe placul ascultătorilor. Acum, în schimb, DJ-ii de radio au playlistul făcut de către directorul muzical, iar în acel playlist se află piese care au fost testate pe ascultătorii radioului respectiv și se știe că vor fi, cu siguranță, pe placul majorității.
– Cum ai ajuns să fii DJ de petreceri? Din punctul tău de vedere care e deosebirea între DJ de party și cel de radio?
– Am ajuns să fiu DJ de petreceri tot din pasiunea mea pentru muzică și tehnologie. Întâi m-am jucat în tot felul de programe de mixat, iar, mai apoi, am ajuns să fac joaca asta mai întâi la radio, pentru ascultători, și apoi pentru un public mult mai larg, la pupitrele cluburilor și pub-urilor din țară și străînătate. Diferența între DJ-ul de radio și cel de club este una destul de mare. La radio DJ-ul are mai mult “treabă” cu vorbele, el trebuie să transmită ascultătorilor o stare de bine și să-i țină informați. În club, in schimb, starea de bine vine prin muzica pe care o pune DJ-ul. Una din părțile foarte faine in a fi DJ de club e că ai reacția instantă a oamenilor din fața ta.
– Ce rol joacă muzica în viața ta? Care sunt formațiile tale preferate din România și din străinătate și cât timp ai pentru a asculta muzică?
– Pentru că ascult în fiecare zi muzică, sortez în fiecare zi muzică și da, pot spune că ea joacă un rol foarte important în viața mea. Încerc să fiu la curent cu tot ce e nou, să ascult toate piesele care apar și să fiu pregătit pentru petrecerile din club cu toate piesele care știu că plac publicului. Cât despre formațiile preferate, la cât de multă muzică ascult și la cât de mulți artiști am văzut live, sincer, nu cred că mai pot spune că am o formație preferată. În schimb, pot spune că îmi plac toți artiștii pe care ii văd că muncesc foarte mult pentru muzica pe care o fac și pe care o cântă. Timp pentru ascultat muzică nu mai am foarte mult, dar încerc să-mi fac timp săptămânal să ascult și să am în playilistul meu câteva piese noi.
– La ora actuală există o sumedenie de artiști care cântă cover-uri. Care este părerea ta față de acest subiect?
– În primii ani după ce m-am mutat în București ieșeam foarte des și îmi plăcea, în special, să văd trupe de cover-uri. Îmi aduc aminte că ieșeau niște petreceri foarte reușite. Aș putea spune că și majoritatea DJ-iilor tot în categoria de “cover-uri” se încadrează, pentru că și noi punem (în mare) piesele altor artiști că să facem publicul să se distreze. Cât despre muzicieni și muzicanți, peste tot există oameni care și produc, și cântă, și compun și, mai sunt și ceilalți care doar “dau play”, dar, nu văd asta că pe ceva rău. Eu zic că e destul loc pentru toată lumea, iar la final, publicul e cel care decide.
– Care a fost concertul care te-a marcat cel mai tare în cariera ta și de ce?
– În pofida aparențelor, nu am fost la foarte multe concerte în viață mea, în schimb îmi aduc aminte că am prins câteva concerte Holograf la niște festivaluri ale berii, la stadion (Dan Păltinișanu, n.a.), și mi-au plăcut tare mult. La fel văzusem niște concerte Direcția 5, Vița de Vie, tot în Timișoara, tot când eram mic, concerte care mi-au rămas așa… pe suflet.
Cât despre concerte mari, am văzut-o acum 5-6 ani pe Rihanna în Londra, cu Calvin Harris în deschidere și a fost absolut bestial! Dar, foarte mult mi-au plăcut și The Black Eyed Peas sau Robbie Williams pe care i-am văzut aici, la noi, la Untold.
– Cum arată o zi tipică din viața ta?
– La 5 fără ceva sună alarmă, mănânc ceva rapid, cafea și apoi conduc până la radio. De la 6 la 10 sunt în direct împreună cu Ionuț Rusu și Andrei Ciobanu, în matinalul Kiss FM, iar mai apoi rămân încă vreo 2 ore la radio să fac podcastul emisiunii și alte treburi „tehnice”. La prânz, în general, mă duc la sala și apoi am câteva ore de relaxare, iar mai apoi mă apuc să produc mixul pentru emisiunea pe care o am seară, Kiss Kiss în the Mix, împreună cu Dj Yaang. Pe seară, mai am câteva ore pe care mi le petrec împreună cu iubita mea.
– Te-ai mutat de mulți ani la București. Cum te-ai acomodat acolo și ce-ți lipsește din Timișoara?
– Anul asta am făcut 13 ani de când sunt în București. M-am acomodat destul de ușor și de rapid pentru că am avut parte de colegi și prieteni foarte faini care m-au ajutat în sensul asta. Și, cu toate astea, prietenii cei mai apropiați tot în Timișoara au rămas și, la fel, și părinții mei. Și, da, ei îmi lipsesc și, ori de câte ori pot, vin și-i vizitez.
– Dacă ar fi să dai un sfat celor care se gândesc să pășească în cariera de radio care ar fi acela?
– Dacă sunt oameni care își doresc să ajungă să lucreze în radio, dacă au pasiune pentru asta, trebuie să-și facă demo-uri și să înceapă să le trimită la posturile de radio (București / Timișoara sau oriunde își doresc ei să ajungă). Sunt sigur că cineva le va ascultă și dacă va fi „ce trebuie” omul respectiv poate ajunge departe.
– Autoritățile din diverse orașe organizează tot mai multe evenimente cu intrarea liberă. Crezi că această modă face bine artiștilor?
– Atâta timp cât artiștii acceptă să cânte la astfel de evenimente înseamnă că își asumă treaba asta. În același timp, sunt artiști care au turnee prin sălile mari de spectacole din toată țară și știu că și acestea merg foarte bine. Alții au în cluburi. Așa cum ziceam și în cazul DJ-iilor, cred că e loc pentru toată lumea și atâta timp cât artiștii sunt prezenți pe piață muzicală și demonstrează că își merită locul în topuri, vor veni și oameni la concertele lor, fie ele pe bilete sau cu intrarea liberă.
– Cum vezi tu definiția muzicii „comerciale“ în 2019? Cum trebuie să fie o melodie în 2019 pentru a fi difuzată la radio? Ce deosebește o melodie de un posibil „hit“?
– Muzica este comercială atunci când place unui număr mare de oameni. În toți anii în care am lucrat în radio am auzit în playlist-urile marilor posturi de radio multe piese pe care nu m-aș fi așteptat să le aud acolo. La radio ajung foarte ușor piesele care au ceva catchy, piesele care nu au un instrumental sau versuri foarte complicate. Ajung piesele ușor de digerat de către publicul larg. Cred că niciun producător nu face o piesă gândindu-se că această va deveni hit. O piesă este hit atunci când are toate “ingredientele” enumerate de mine mai sus plus ceva special. Acel “ceva” care o scoate din mulțime. Acest “ceva” poate fi un instrument, un vers, o strofă, o “floricică” șamd.
– Cum vezi tu starea festivalurilor de muzică din România în 2019? Avem destule evenimente dedicate muzicii mainstream? Dar la capitolul festivaluri de nișe cum stăm? Ce ne lipsește?
– Mi se pare că de câțiva ani buni au luat amploare festivalurile la noi în țară și îmi place din ce în ce mai mult treaba asta. Vara, în special, aproape în fiecare week-end există cel puțin un festival la care te poți duce. Și nu aș zice că sunt neapărat festivaluri mainstream. La festivalurile mari, unde există 2-3-6-7 scene, cu siguranță muzică diferă de la o scenă la altă și își găsește fiecare om colțișorul lui de festival. Și, pe lângă festivalurile mari și “mainstream”, știu că mai există prin țară și festivaluri mai mici, nișate pe tot felul de genuri muzicale. Deci, eu zic că stăm bine și nu simt că ne-ar lipsi ceva din punctul asta de vedere.
– Dacă ar fi să comparăm scena muzicală din Timișoara cu cea din Cluj (de exemplu) cum stăm? Dar în comparație cu alte orașe?
– Scenă muzicală din Cluj-Napoca mi se pare că stă foarte bine. Cel puțin așa o văd eu din punctul de vedere al cluburilor și petrecerilor. Vinerea trecută când am fost acolo știu că se întâmplau concomitent 17 evenimente! 17!! În Timișoara, nu bag mâna în foc, știu doar din ce mai văd în online, dar văd că oamenii ies în oraș la tot felul de petreceri, evenimente, festivaluri. Deci, nici Timișoara nu stă deloc rău. Cât despre alte orașe din țară, există unele cu unul – două cluburi/pub-uri unde iese toată lumea, dar există și centrele universitare în care se întâmplă destul de multe evenimente de toate felurile in fiecare seară.
– Mai demult ora exactă în muzică se dădea la București. Mai e valabilă această afirmație în 2019?
– Măi, eu zic că e în continuare valabilă, pentru că mai toți producătorii muzicali și artiștii sunt și locuiesc în București, chiar dacă ei vin din alte locuri din țară sau chiar de peste Prut. Hiturile tot la București se fac, în schimb remixurile hiturilor vin de peste tot din țară.
– Unde te vezi peste cinci ani? Care-s planurile tale de viitor?
– Sincer? Nu știu. N-am planuri și nici un stau să-mi fac. Momentan fac cu foarte multă pasiune tot ce fac și sunt super fericit așa.
