Radu Dragomir a absolvit Facultatea de Știinte Politice, Filosofie şi Ştiințe ale Comunicării la Universitatea de Vest din Timișoara și a devenit devenit cunoscut grație activității sale în trupa Regal, formația care a beneficiat de un succes deosebit datorită hitului „Basca“. În urmă cu aproximativ 10 ani artistul a intrat în lumea organizării de spectacole și din anul 2014 este event manager la Berăria H din București. Am realizat un interviu cu Radu Dragomir, în care acesta ne-a povestit despre ce înseamnă activitatea de event manager, cum vede el scena muzicală din Timișoara și care este sfatul său pentru care ar fi sfatul tău pentru trupele care vor să se facă auzite… și la București.
– Care sunt primele tale amintiri despre muzică?
– De mic. În casa noastră se asculta foarte multă muzică. La un moment dat am descoperit Michael Jackson, apoi Queen, Iron Maiden, Judas Priest… Am devenit “concert addicted”, în perioada liceului nu cred că am ratat multe concerte din Timișoara. Mă întrebam mereu “Oare cum o fi acolo sus, pe scenă, cu toți oamenii ăia în fața ta?”
– Ai devenit cunoscut cu trupa Regal. Care sunt amintirile tale despre perioada în care formația a avut succes?
– Cei zece ani cu “Regal” sunt de neuitat. Anii 2000 au avut ceva aparte, cu Atomic TV, Pro TV cu Generația PRO, zeci de concerte la mare, etc. Când am scos piesa “Basca” a fost o nebunie – se difuza peste tot. În noaptea de Revelion eram la Târgu Jiu – pe Radio Târgu Jiu se difuzau două melodii: “Basca” și “Alin-Alin” (Sweet Kiss), se termina una, începea cealaltă și tot așa.
– Cum ai ajuns să devii event manager și ce presupune această activitate?
– În mare, producția unui eveniment de la A la Z: concept, booking, producție de scenă, logistică, bugete, ticketing, etc. Am intrat în lumea asta în urmă cu aproximativ 10 ani, o urmare firească după perioada “Regal”. Făceam booking pentru evenimentele organizate de primării prin țară, apoi am migrat către Mall-uri, unde se cerea și concept pe lângă booking, apoi evenimente corporate, etc. Cam în aceeași perioadă am luat și atestatul de Impresar Artistic și Organizator de Evenimente.
În 2014 s-a deschis cea mai mare berărie din sud estul Europei – Berăria H din București și, de atunci, sunt Event Manager-ul acestui venue. În ultimii cinci ani am făcut peste 2.000 de concerte aici, este un loc incredibil din toate punctele de vedere, unde trebuie să ajungi măcar o dată în viață…
– Care sunt particularitățile pieței de concerte din 2019 din România în comparăție cu cele din țările vecine? La care capitole stăm bine și cum vezi tu situația în ansamblu?
– Spre deosebire de mulți alții, eu susțin sus și tare că există showbusiness foarte ok în țara noastră, o industrie care rulează anual foarte mulți bani. Da, poate că este într-un stadiu mai mult sau mai puțin incipient și da, poate că are o limita de saturație mai joasă decât în Germania, de exemplu.
O mare problemă este, desigur, infrastructura. În perioada asta am două turnee în desfășurare, concomitent cu trupa Taxi (al cărei mândru și onorat manager sunt) și Zdob și Zdub. Este îngrozitor câtă nesiguranță avem vizavi de drum – în a respecta orele de montaj/demontare instalații, probe de sunet, etc. Este o adevărată aventură să parcurgi mii de kilometri în 2-3 zile, cu un timeline.
Extrapolând, imaginează-ți cum duci un artist internațional din orașul A în orașul B și cum îi explici că își va petrece 8 ore în mașină și cu ce chef de cântat va ajunge omul ăla pe scenă.
– În ultimii ani au început să se organizeze și în România diverse conferințe dedicate industriei muzicale. Care sunt cele mai importante lucruri pe care le poate învăța un artist aflat la început de drum sau un promoter local de concerte dacă participă la un asemenea eveniment?
– Consider că orice întâlnire de genul ăsta între oameni care activează în același domeniu este benefică.
Artistul trebuie să învețe că profesiile de Producător Muzical, PR și mai ales Artist Management există cu un scop și că e extrem de greșit să își asume aceste roluri.
Promoterul va putea învața cum să facă bookingul, cum să își aleagă audiența, cum să își vândă evenimentul și mai ales cât de greșit este să sune un artist cu o zi înainte de eveniment și să-i spună “Nu s-au vândut bilete, trebuie să anulăm”. La fel că artistul, și promoterul trebuie să aibă o echipa bine structurată – marketing, PR, ticketing, etc.
– Crezi că un festival de muzică în 2019 trebuie sau nu să aibe parte de fonduri publice? Se poate realiza un festival de mare anvergură în regim public – privat în țara noastră? Care sunt pericolele la care se expun organizatorii de evenimente în momentul unei asemena asocieri? Care sunt eventualele avantaje?
– Desigur. Nu văd vreo problemă. Presupun că te referi mai mult la asocierea partid – eveniment, care poate fi într-adevăr nocivă uneori, decât la instituție – eveniment. Adică mi se pare foarte ok că Primăria Cluj contribuie la Untold – e un mare asset acest festival pentru oraș, generează foarte multe venituri colaterale.
Eu, ca organizator, propun Festivalul Dudelor Verzi în orașul X – mi se cere chirie pe spațiu. Propun în orașul Y și aia îmi dau spațiul gratuit și îmi decontează nu-știu ce cheltuieli, pentru că fac ceva frumos în orașul lor. Aleg Y – e greșit? E un parteneriat win-win.
– De ce crezi că marii organizatori de concerte din țară ocolesc Timișoara? Care sunt motivele pentru care numărul evenimentelor de anvergură din Cluj este mult mai mare decât cele din Timișoara, de exemplu? Care este situația actuală în Bucureșți, pe tărâmul organizării de concerte?
– Depinde ce înțelegem prin “marii organizatori”.
Dacă ne referim la concert Bryan Adams sau similar – în primul rând populația stabilă a Clujului este mai marefață de Timișoara – implicit capacitatea de vânzare a biletelor este mai mare. În al doilea rând, în Cluj există o Sală Polivalentă de ± 9.000 de locuri. În Timișoara unde putem vinde 9.000 bilete? De aceea în Timișoara vor ajunge spectacole unde break-even-ul va fi la 4-500 de bilete, nu 6.000. Strict pentru că nu avem unde susține acel eveniment.
Pe de altă parte, în Timișoara lumea vine la evenimente, lumea plătește bilet. În 2019 au fost și vor mai fi multe evenimente în oraș. Doar în ceea ce mă privește – În martie am avut două concerte consecutive cu Taxi la Vineri 15, în octombrie am făcut Taxi la Sala Capitol, în noiembrie voi avea Zdob și Zdub în sala Teatrului Național – peste tot vânzarea a fost OK. Sunt sigur că, dacă Timișoara va avea spații adecvate pentru marile concerte/evenimente, orașul nu va fi niciodată ocolit.
București – piața este incomparabilă. La Berăria H vindem 5.000 – 6.000 bilete săptămânal, dar bilete se mai vând săptămânal și la Sala Palatului, Arenele Romane, cluburi și săli de spectacole.
– Ce părere ai de numeroasele concerte cu intrarea liberă organizate de autoritățile locale din întreaga țară? Dăunează scenei muzicale?
– Personal, nu cred că dăunează. Evenimentele la care faci referire se adresează unui public care, de regulă, nu este plătitor de bilete regulat, activ. De aceea și distribuția acestor spectacole este uzual formată din folclor și muzică pop sau pop-rock, artișți care de obicei nu se bazează pe vânzarea de bilete.
Ca artist, trebuie să fii conștient de eventuală uzură pe care genul asta de evenimente îl poate avea asupra brandului tău și să îți faci un plan cât de cât pus la punct. Dacă în august ai cântat în Piața Operei din Timișoara și vrei să mai cânți și la Vineri 15 în noiembrie, ar fi bine să scoți un single până atunci, sau măcar să faci un eveniment, nu un concert la Vineri 15. Nu știu, faci concert aniversar sau ceva similar. Altfel, desigur, vei fi dezamgait că ai vândut doar 50 de bilete.
– Timișoara va fi capitală culturală europeană în 2021. Cum se văd de la București pregătirile pentru acest eveniment?
Sincer, nu sunt foarte ancorat în acest subiect. Sper din toată inima să fie un mare succes.
– La ora actuală în România există o sumedenie de formații (proiecte) care se concentrează exclusiv pe cover-uri (preluări) interpretate în cluburi dar mai ales la evenimente private. Care este părerea ta visavis de acest subiect?
– Este o nișă exploatabilă. Înțeleg necesitatea lor pe piața evenimentelor private, o înțeleg mai puțin pe piață de club/pub.
– Cum ți se pare scena muzicală din Timișoara în 2019? Se poate face o comparație cu anii ’90 și perioada de dinainte de Revoluție când scena rock timișoreană era recunoscută că fiind una dintre cele mai interesante din România?
– Se nasc trupe foarte ok în Timișoara și cred că mereu a fost așa. Chiar în primăvară am adus Melting Dice și IPR la festivaluri pe care le-am organizat în Berăria H, în februarie 2020 aduc Pandora la un festival, în anii trecuți am făcut un super-show cu Desant, etc. Din păcate, mulți artiști se pierd pe drum – nu știu să își externalizeze diverse aspecte ale business-ului și încearcă să facă ei tot: studio, PR, marketing, booking, management, etc. Este o greșeală fatală. Treaba artistului este să compună și să performeze. ATÂT.
– Cum vezi industria muzicală românească în 2019 comparativ cu ceea ce exista în trecut la noi și comparativ cu ceea ce se întâmplă „afară“?
– În primul rând, comparativ cu ceea ce exista în trecut, avem o industrie muzicală. Comparativ cu “afară”, îmi este greu să cuantific. Trebuie să fim conștienți de mărimea pieței.
– Cum s-a dezvoltat în ultimii ani piața românească de concerte și care sunt tendințele pentru viitorul apropiat?
– S-a dezvoltat enorm. În momentul asta este chiar o criză de artiști noi – sau cel puțin pentru mine este și, de aceea, sunt în permanentă căutare. Ca tendințe, cred că viitorul aparține pieței de ticketing. Artiștii mainstream vor refuza evenimentele cu acces gratuit, preferând să vândă câteva mii de bilete în orașul respectiv, în evenimente proprii. Aceeași rețetă o văd și pentru piața underground (de fapt, cred că piața underground a și pornit acest trend).
– Ce părere ai de discrepanța dintre muzica difuzată la posturile de radio comerciale din România (și TV) și numele care sunt headlineri la festivalurile din țară? Sau în cluburi?
– Cum spuneam și anterior, la întrebarea despre evenimentele cu intrare liberă, nu neapărat artiștii care se aud în heavy rotation sunt și cei care vând bilete. Desigur, prezența în radio-tv este un plus, dar nu o necesitate. Avem online-ul, care exploatat corespunzător poate livra mai mult către publicul direct interesat decât orice radio sau tv.
– Cât de bine este reprezentată muzica din Timișoara la București și care ar fi sfatul tău pentru trupele timișorene care vor să se facă auzite la București?
Cred că este la fel de bine reprezentată că și muzica din Cluj, Republica Moldova, etc. Trupele se pot face auzite ușor oriunde, nu doar în București. Există online-ul, care este o unealtă excelentă pentru marketing și PR. Nu e interesant că 90% dintre artiștii care vând bilete în România (și nu numai) nu sunt prezenți decât eventual tangențial pe radio-tv?
