Marile proiecte nerealizate. Timişoara va încheia foarte probabil şi anul 2020 fără a avea o arenă modernă finalizată

La 30 de ani de la Revoluţie, oraşul de pe Bega se bazează la nivel de infrastructură sportivă tot pe construcţii din perioada comunistă. La marile proiecte promise, sala Polivalentă şi stadionul, nu s-a aruncat nici prima lopată de pământ simbolică iar metropola vestică se chinuie şi cu proiectele de mici dimensiuni. Disensiunile politice, legislaţia şi „firmele neserioase” sunt motivele acuzate de autorităţi pentru impotenţa Timişoarei în acest domeniu. Marile evenimente sportive, dar şi artistice, vor ocoli astfel viitoarea Capitală Europeană a Culturii.

De un nou stadion în Timişoara se vorbea încă din „era Iancu”. De-a lungul anilor prin faţa camerelor de luat vederi s-au fluturat fel şi fel de machete cu viitoarea arenă modernă dorită, s-au pus pe hârtie planuri şi periodic s-a vorbit de marele obiectiv ca şi cum curând cetăţenii se vor putea bucura de el.

Abia de-a lungul anului 2017 au apărut primele informaţii că se va face ceva concret în acest sens. ACS Poli încă evolua în Liga I, când se plănuia dărâmarea arenei. Proprietarul ei, CJ Timiş, a anunţat că nu are rost să mai investească în construcţia realizată în anii ‘60 pe un val de pământ, dar că nici nu se pune problema trecerii acesteia la autorităţile locale. Treptat, structura neîngrijită a început să cedeze pe alocuri, s-a căscat o falie între peluza sudică şi tribuna a II-a, pentru ca apoi stadionul să fie pe jumătate închis în ultimul an la partidele oficiale, din motive de siguranţă. În lipsa propriei arene aici au mai jucat constant rugbiştii de la Timişoara Saracens iar temporar divizionarele secunde ASU Politehnica şi Ripensia. Dispariţia subită a acestui stadion ar însemna imposibilitatea de a organiza prea curând în oraş partide de Liga I sau de cupele europene.

În câteva rânduri anunţurile Consiliului Judeţean Timiş dădeau de înţeles că buldozerele sunt imediat după colţ pentru a curăţa spaţiul şi a-l preda CNI-ului, care va finanţa ridicarea noului stadion de 30.000 de locuri. S-a tot crezut că în vară se dispută ultimele jocuri pe bătrânul stadion. Deocamdată însă evenimentele continuă pe „Marele oval”, pe care se vor mai juca meciuri, dar va avea loc şi a doua ediţie a festivalul Diskoteka vara viitoare. Se aşteaptă rezultatul licitaţiei pentru studiile de prefezabilitate şi fezabilitate. E foarte puţin probabil că dacă va începe construcţia arenei anul viitor aceasta să fie gata în următorii trei-patru ani. Şi e un termen optimist date fiind veştile tot mai puţin bune în privinţa economiei.

Între timp Timişoara ar rămâne doar cu stadioane precum „Electrica” sau „Ştiinţa”, unde-şi desfăşoară activitatea Ripensia şi ASU Poli, stadioane micuţe care abia întrunesc condiţiile pentru eşalonul secund. Oraşul de pe Bega va fi ocolit de asemenea în continuare de evenimente importante, marile concerte fiind organizate de obicei pe arene încăpătoare iar 2021 ne va surprinde la fel ca Sibiul în ceea ce priveşte situaţia arenei în aer liber.

Nici măcar proiectul mult trâmbiţat din Ciarda Roşie, unde etapizat ar urma să se construiască, exact lângă arena Academiei Ripensia (Baza Sportivă Autoturisme, ex-Tehnomet), un stadion destinat rugby-ului, nu a demarat. Nici măcar maldărul de pământ nu a fost mutat, căci totul a rămas la nivel de sertarele birourilor din Primărie.

Arena conflictelor

O dispută mai aprinsă între autorităţile locale şi judeţene de culori politice diferite a avut loc şi pe tema Sălii Polivalente. După cum se ştie Timişoara dispune tot de fosta „Olimpia” ca arenă principală acoperită, o construcţie de asemenea veche, cu o singură tribună şi „cârpită” deseori în ultima decadă.

Nevoia unei noi săli de mari dimensiuni s-a înteţit după anunţul că Timişoara va fi Capitală European a Culturii. S-a avansat o „capacitate-monstru” de 16.000 de locuri. Ceea ce ar însemna că viitoarea sală ar fi cea mai mare de acest gen din ţară. Peste cea din Cluj.

Ultimii circa trei ani au fost dominaţi însă de disputa pe tema locaţiei viitoarei „Polivalente” a Timişoarei. De o parte, CJ Timiş a avansat o locaţie din zona comunei Giroc, de partea cealaltă Primăria a insistat că noua construcţie trebuie să fie obligatoriu în oraş, chiar lângă stadion. Un model întâlnit şi sub Feleac. Pe această temă s-a pronunţat până şi Liviu Dragnea. Conflictul a continuat, mai ales că locaţia din oraş nu era liberă de sarcini. S-a organizat până şi o dezbatere publică cu toate părţile implicate, dar în care argumentele au fost susţinut cu un ton al vocii mai ridicat. Contrele dintre şeful CJT, Călin Dobra, şi primarul Nicolae Robu au continuat. Pierzători au fost cetăţenii, căci lipsa unei hotărâri definitive a însemnat întârzieri pe toate planurile. Ba chiar riscul ca obiectivul să nu se mai construiască deloc.

La finele anului s-a lămurit oarecum problema. După ce Viorica Dăncilă a fost de acord cu Nicolae Robu, a venit anunţul că locaţia aleasă de Primărie a fost aleasă. Cum aleşii judeţeni liberali s-au tot opus variantei Giroc, Dobra a fost nevoit să accepte situaţia. Nu fără a alarma că dacă aceasta nu e bună se va ajunge la acelaşi rezultat: zero. Deocamdată pentru a face loc viitoarei săli câteva terenuri din Complexul „Dan Păltinişanu” au fost distruse iar investiţia nu se va finaliza până în anul de graţie 2021. În cel mai bun caz atunci şantierul va fi în plin avânt.

Blocaj şi la sala mai mică

Nici măcar al treilea sau al patrulea proiect de infrastructură sportivă din oraş ca importanţă nu e dus până la capăt la intrarea în Noul An. Nici pe departe. Aici ne referim la Sala Polivalentă a Politehnicii, proiect startat de UPT în 2010 şi care a stagnat ruşinos în ultimii doi ani. După începutul lucrărilor Primăria Timişoara s-a alăturat proiectului. Termenul iniţial de finalizare a construcţiei era vara lui 2014 iar până atunci Nicolae Robu încă obişnuia să facă vizite „de lucru” şi să se pozeze cu stadiul lucrărilor. Ei bine, Maratti Construcţii SRL, firma care a început lucrările a intrat anul următor în insolvenţă şi totul s-a blocat pe şantierul aflat pe terenul Bazei 2 a Politehnicii, nu departe de arena „Dan Păltinişanu”. Capacitatea sălii a fost modificată apoi pentru a găzdui în cele din urmă circa 2.500 de locuri. Iniţial Timişoara câştigase dreptul de a organiza jocuri la EuroBasketul feminin 2015 în această sală. Dar totul s-a transformat într-o epopee de prost gust. Iniţial sala nouă a beneficiat de un acoperiş complet, apoi s-a constatat că acesta nu e potrivit după modificările proiectului, care a trebuit schimbat după dezastrul din Colectiv. Lucrarea a fost dată jos şi aşa a rămas momentan, căci şi următoarea firmă care trebuia să treacă la treabă (V&G Herneacova) e la fel de deficitară.

„Am avut o firmă care a dat faliment şi cu care ne-am judecat patru ani. După care am făcut o licitaţie, a câştigat o firmă care e la fel de proastă ca cea care a dat faliment. Ne luptăm cu ei, dacă nu intră puternic în partea de refacere a acoperişului… vom rezilia şi vom încerca să aducem altă firmă. Suntem într-o situaţie hilară. Politehnica are banii necesari să finalizeze lucrările… Trebuie să respectăm anumite reguli, nu putem discuta cu o firmă şi să zicem: haideţi să facem!…”, a explicat rectorul UPT, Viorel Şerban, situaţia „spinoasă” a sălii de pe A. P. Podeanu. Primul proiect mai complex de infrastructură sportivă început în oraş după 1989 încă e în aşteptare aşadar, la fel ca noua tribună prevăzută pentru arena „Ştiinţa”, care aparţine tot de Universitatea Politehnica.