Amintiri din discotecile timișorene de acum patru decenii. Povestea 92KTU, un loc...

Amintiri din discotecile timișorene de acum patru decenii. Povestea 92KTU, un loc memorabil în inima orașului

3
DISTRIBUIȚI
Discotecile din Timișoara de odinioară Foto: George Miloș

La fel ca în întreaga țară, și-n Timișoara, cu patru decenii în urmă, capitolul distracție avea cu totul alte valențe. Desigur, nu mai e un secret pentru nimeni faptul că la începutul anilor ’80 locațiile care funcționau sub denumirea de „discotecă” aveau program până la ora 22.

Printre puținele locuri în care această regulă de aur nu s-a respectat a fost discoteca 92KTU, aflată în clădirea ASPC, unde la vremea respectivă aveau cursuri studenții de la Facultatea de Construcții din Timișoara. Aici, programele de discotecă țineau frecvent până pe la ora 2.00 noaptea. Uneori, chiar și mai mult, până la șapte dimineața (de Paști). Interesant este că la acestea din urmă, existau două „tronsoane” diferite: primul de la 19.00 la 23.30 și mai apoi de la 00.30 la 07.00. Conform amintirilor lui Nelu Munteanu, unul din responsabilii din acea vreme care a contribuit la succesul locației, numele a venit în urma ascultarii unei benzi de magnetofon care conținea o emisiune de la Radio 92 KTU din S.U.A., acesta fiind impresionat de maniera de prezentare a unui program muzical de către DJ-ul american. Susținerea financiară a discotecii era asigurată prin atitudinea participanților, care plăteau, dar refuzau să ia bilet de intrare. Discoteca avea tarif de intrare suma de cinci lei pentru studenți și zece lei „pentru restul lumii“ și avea parte de aproximativ 500 de participanți pe seară, din care aproximativ zece la sută cereau efectiv biletul de intrare…

„În primul meu an de facultate la Timișoara, la ASPC a fost DJ un gorjean din Tismana, student în anul cinci, Arjoca Marian, unde eu eram secund. A fost un an fără succes. Programele muzicale realizate de Marian nu erau atractive, iar stilul de prezentare era deranjant datorită vocii lui pițigăiate. Nu am avut nici un cuvânt de spus in acel an, erau în jur de 30 discofili pe seară“, și-a amintit Nelu Munteanu de primul său contact cu discotecile din orașul nostru.

Pasiunea sa pentru muzică a început încă din perioada copilăriei find alimentată de legendarele emisiuni de profil realizate de Cornel Chiriac și Andrei Voiculescu la Radio Europa Liberă, iar primele sale benzi de magnetofon au fost cumpărate în ultimul an de liceu de la Craiova, pe vremea când făcea o discotecă în localitatea sa natală, Țicleni. Inspirația pentru deschiderea discotecii care la începutul anilor ’80 a devenit un punct de reper în distracția orașului Timișoara i-a venit după primul an de facultate, după un sejur pe Litoral.

„Am mers la Costinești unde am rămas aproape toată vara, și unde întâmplarea a făcut să cunosc într-o seară, la o petrecere unde am făcut eu programul muzical, pe Marius Grozea și Florin Helmis de la Radio București, detașați pe timpul verii la Radio Vacanța Costinești. Încântați de maniera de realizare a programului , am fost invitat să fac parte din colectivul de realizare al emisiunilor muzicale Radio Vacanța Costinești , unde mi s-a alocat un spațiu de emisie de o oră pe zi , între orele 14 și 15. Primeam 50 lei pe zi și seara mâncam la Terasa Tineretului, unde la acea vreme cânta grupul Compact“, a povestit Munteanu.

Nelu Munteanu în discoteca 92KTU din Timișoara

În toamna anului 1980, cu ajutorul a doi colegi de an, Fischer Erwin și Guță Marcel, tănărul student a pus bazele discotecii care a devenit faimoasă în Timișoara.

„Tot ce aveam erau două magnetofoane Majak 203 și patru difuzoare de 40 wați bucata achiziționate de mine în timpul unei excursii în Bulgaria. Ne-am împărțit sarcinile. Eu și Erwin am făcut o stație de amplificare destul de puternică pentru acele vremuri iar Marcel s-a ocupat de lumini. Când totul a fost gata, ne-am decis să deschidem după ce am obținut aprobările decanatului facultății. A venit și seara premierei. Cu câteva zile înainte am anunțat evenimentul de debut printr-un afiș plasat la intrarea în Cantina 1 din Complex și care suna cam așa… «Sâmbătă de la orele 20 la ASPC se deschide discoteca 92KTU. DJ Nelu Munteanu, realizator al programelor muzicale Radio Vacanța Costinești». Afișul a avut un impact mare asupra studenților, care cred că mai degrabă au vrut să vadă cine a fost cel care a realizat programele Radio Vacanța Costinești. Totul a fost cu mult peste așteptări. Sala a fost arhiplină. Nu aveai loc să arunci un ac… și așa a rămas până la ultima ediție“, a spus DJ-ul.

Deși locația de la demisol în care funcționa discoteca avea un spațiu de aproximativ 13 pe 8 metri, în fiecare seară de sâmbătă și duminică pe aici se perindau nu mai puțin de 500 de persoane. Practic, existau două fluxuri: între orele 19 și 21.30 la fața locului veneau elevii, iar după această oră soseau studenții. După primul an de funcționare, Erwin a părăsit țara noastră iar locul lui a fost luat de regretatul realizator de emisiuni de radio Victor Spirache, care a venit la capitolul „mixaj“. Schimbarea acesta a adus un suflu nou locului, iar magia pentru care 92KTU a rămas în amintirea multora este dată și de faptul că cei care se ocupau de bunul mers al lucrurilor de aici aveau un program cât se poate de strict.

„La ora 15 ne întâlneam pentru instalare, probe etc. Tinerii veneau în jur de ora 18 dar nu aveau acces în sală decât la ora 19. Timp de o oră, programul era realizat de Victor, perioadă în care eu dansam pentru a intra în formă. Era un program neprezentat. La ora 20 fix, începea programul prezentat marcat de genericul discotecii și urmat de piesele în vogă… iar sala «lua foc». Atmosfera era asemănătoare cu cea întâlnită la concertele mari. Era suficient ca după o piesă aflată pe lista lor de preferințe să-i întreb repetativ.. «Do you feel all right?» ca răspunsul să fie asurzitor «YEEES!» Programele muzicale erau diferite față de alte discoteci din Timișoara dar și din România. În timp ce discotecile acelui moment, ca de atfel și cele de acum , se bazau doar pe noutăți, noi am combinat marile succese ale momentului cu piesele grele din trecut, cu efect incredibil asupra participanților. Reușeam să creem atmosfera în așa fel încât fiecare participant să se simtă coautor al programului serii. Apropierea noastră de fani a fost decisivă. Ei se simțeau «băgați în seamă» atât prin muzica serii cât și prin atitudinea DJ-ului și a «tipului» de la mixaj. Victor era fan Casa Studenților dar, așa cum magistral povestea el, după prima «vizită» la 92 KTU și-a schimbat imediat opțiunea, s-a apropiat de noi și cu bucurie am acceptat să facă parte din formula noastră. Ideile lui au contribuit decisiv în păstrarea discotecii pe primul loc în preferințele audienței“, a dezvăluit Nelu Munteanu.

Nelu Munteanu

Punctul culminant al serilor de discotecă

Cât se poate de logic, muzica difuzată în discotecile de acum patru decenii era complet diferită de ceea ce se ascultă în vremurile noastre. Totuși, un aspect care a contribuit la magia acestui loc a fost faptul că pe lângă hiturile momentului și piesele disco din categoria de neuitat, aici se difuzau și piese muzicale din alte genuri muzicale, în special rock, cum ar fi compoziții din epertoriul unor formații ca AC/DC, B 52, Plastic Bertrand, Status Quo, Creedance Clearwater Revival sau Led Zeppelin. Alături de piesele ritmate, în acele vremuri publicul avea parte și de câteva compoziții lente, iar la momentul culminant al serii, lucrurile deveneau cu adevărat incendiare…

„Punctul culminant se întâmpla la 22 – 22.30 când sala era supraaglomerată, atmosfera încinsă la maxim și urma piesa de rezistență «Hey Tonight»… Pasaje din acest medley erau cântate la scenă deschisă de întreagă prezență, Victor avea grijă să reducă volumul sonor pe boxe, pentru ca partea vocală să iasă în evidență. Eu, cu microfonul în mână, agitam sala, mă urcam cu picioarele pe masa unde arau amplasate magnetofoanele, după care în final săream în fața pupitrului fiind luat pe brațe și aruncat în sus. Ce satisfacție mai mare poți să ai ca un DJ? Din program nu lipseau piesele lente. Stilul meu era să mixez trei melodii lente după reprize de 5-6 melodii extrem de dinamice. Uneori discotecii i se mai spunea și rockotecă de către fani datorită numărului mare de piese rock ce rulau în timpul unui program, și care contribuiau la creearea atmosferei într-o perioadă în care acest gen de muzică nu se mai auzea prin discoteci”, a mai povestit Nelu Munteanu.

Guță Marcel, responsabilul cu luminile din discoteca timișoreană

Cum erau discotecile de pe Litoral la începutul anilor ’80

„La Radio Vacanța Costinesti am fost în vacanța de vara dintre anul I și II, în 1980, dar am fost și în anul următor, când am prezentat și discoteca din fata Radio Vacanței (pe platforma betonată de lângă plajă).


Discotecile de pe Litoral erau toate supraaglomerate, în special cele în aer liber. Oriunde mergeai la Costinesti seara era super OK! La Ring, cea mai mare discotecă în aer liber din estul Europei (atunci) prezenta Cătălin Boghici, un student din Ploiești, un bun prieten de-al meu. La Vox Maris programele erau realizate de Andrei Partoș … La Hotelul Orizont cânta grupul Holograf, iar la Terasa Tineretului evolua grupul Compact, deci aveai din ce sa alegi“, și-a amintitNelu Munteanu.

Discotecile timișorene din anii ’80 și dedicațiile

„În aceea perioadă, chiar dacă existau peste 10 discoteci în Timișoara, efectiv două erau pline până la refuz …la ASPC și la Cantina Universității, unde programele erau făcute de Sorin Bârcă. Ei, la Universitate aveau program și în sesiune, în timp ce eu opream pentru a mă concentra pe studiu, chiar dacă aveam pierderi financiare. În sesiune mergeam și eu o ora să mă relaxez la Universitate, unde eram foarte bine primit de Sorin, care nu ezita să facă dedicații pentru fanii discotecii de la ASPC și liderul ei, prezenți în sală, chiar dacă între noi era concurență. Eram foarte bun prieten cu Sorin, cu care am făcut chiar schimb de câteva piese muzicale și de la care am achiziționat în ultimul an de discotecă și un mixer. Am colaborat foarte bine cu DJ Mișu de la un local terasă de pe malul Begăi (Discoteca 53)… ei aveau program și joia când le mai făceam câte-o vizită și când Mișu îmi oferea microfonul pentru a prezenta câteva melodii în calitate de invitat. Mai erau discoteci studențești la MV și Cantina 1 și discoteca CFR undeva în centru“, a rememorat Nelu Munteanu.

Regretatul Victor Spirache (stânga) și tehnicianul Lux, la Radio Student Timișoara

Discotecă cu aplauze și urale la plecarea lui Victor Spirache

„Îmi amintesc ultima seară cu Victor la pupitru de mixaj. El a abandonat facultatea în anul IV și a plecat la Olt. În seara despărțirii am făcut un program fantastic gândit împreună. Pe la ora 21 am anunțat plecarea și retragerea de la 92KTU a lui Victor din motive obiective. Am văzut mulți tineri care efectiv plângeau… Au urmat câteva piese speciale de despărțire, iar Victor a plecat din timpul programului în aplauzele și uralele a sute de tineri care l-au condus până la ieșirea din discotecă, în acordurile celebrei melodii «Please don’t go» a grupului K.C. & Sunshine Band. Eu nu am mai putut face program în seara aceea, muzica rulând «la rând» de pe benzi, lucru înțeles de participani, pentru care vestea a fost un șoc“, a povestit DJ-ul.

Unicul moment în care discoteca a avut probleme a fost în toamna anului 1984. După ce tinerii de atunci s-au rezemat cu picioarele de pereți, conducererea Facultății a decis suspendarea ei. Din fericire, acest fapt nu a avut loc, fiindcă studenții au …zugrăvit locul.

„Nu a fost niciodată, timp de 5 ani, scandal în discotecă. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, urma suspendarea discotecii de către decanat. O singură seară era să se întâmple acest lucru, când în urma primei discoteci din toamna ‘84, după renovarea sălii pe timpul vacanței, tinerii s-au rezemat cu picioarele de pereți și i-au murdărit. Conducerea facultății a luat decizia suspendării discotecii până la remedierea problemei. 400 de tineri au mers la secretarul de partid pe facultate și, în urma scandărilor, acesta a decis să accepte desfășurarea programului în aceea seară cu condiția să refacem zugrăveala, lucru care s-a și întâmplat”, și-a amintit organizatorul.

Din dragoste pentru discotecă, Nelu Munteanu a repetat anul cinci al facultății de construcții, iar la reluarea anului universitar ’85 – ’86 a încercat să reînvie locația în Cantina 1, fiindcă locul inițial a primit o altă destinație. După un episod neplăcut cu autoritățile, care l-au acuzat că nu difuzează muzică românească conform cerințelor acelor vremuri, Nelu Munteanu a abandonat această pasiune.

„Eram stagiar la Leu, lângă Craiova, și făceam naveta la Timișoara la sfârșit de săptămână pentru discotecă. A mers până în februarie 1986, când miliția din Complexul Studențesc a luat decizia sa oprească discoteca. Într-o seară programul a fost oprit, iar eu am fost acuzat că nu folosesc 70% din program muzică românească, potrivit directivelor. Dacă la ASPC m-au lăsat să nu respect această directivă, să încalc în fiecare seară ora de închidere… E drept, acum nu mai eram student și nu mai puteam emite pretenții. Benzile de magnetofon mi-au fost reținute, dar mi-au fost returnate după două luni. M-am ales cu dosar. Am dat peste niște procurori care au considerat că nu este o faptă pentru care trebuie înaintat dosarul și l-au clasat. De teamă, nu am mai avut curajul să întreprind ceva la Timișoara. Sigur ca aș lua-o de la capăt dacă ar mai fi posibil, dar să am și vârsta de-atunci… și energia de-atunci. Se spune că nu e bine să trăim din amintiri dar, zic eu, cel mai rău este să nu le ai!”, este de părere Munteanu.

Care sunt abilitățile unui bun DJ și ce s-a schimbat în această meserie de-a lungul timpului

„Un bun DJ, în acei ani, era acela care reușea să umple sălile de discotecă, care uimea prin prezentare (într-un interval foarte scurt de timp între piese trebuia să comunice informațiile esențiale despre piesă și interpret), care alegea cu grijă piesele muzicale și avea inspirația să le aranjeze în ordinea potrivită în funcție de oră, de număr de participanți pe segment orar,să combine într-o manieră inteligentă piesele vechi cu noutățile și bineînțeles să creeze atmosfera printr-o comunicare directă cu participanțîi. Ideea era ca toată lumea prezentă să se simtă bine, adrenalina să capete cele mai înalte cote să-și încarce bateriile pentru o nouă săptămână de lucru sau studiu și toată săptămâna să aștepte sâmbăta și duminica pentru a reveni din nou la distracție. Un DJ adevărat trebuie să fie interesat nu numai de programul muzical ci trebuie să contribuie și la păstrarea ordinei și disciplinei. Personal am luat inițiativa și pe perioada de timp friguros când se venea cu haine groase să înființez o garderobă la intrare pentru a evita introducerea de băuturi alcoolice. Apropierea de participanți impunea și respectul acestora așa cum susținea și regretatul Victor Spirache… Nu se poate face o comparație între un DJ din acea perioadă și cei de azi. Un DJ de club de azi vede evenimentul discografic ca pe o afacere pe când un DJ din anii ‘80 vedea evenimentul ca un mod de a transmite un mesaj între public și producători muzicali… Acum se învârt mii de euro într-o seară. Noi ne mulțumeam și dacă aveam bani să cumpăram muzică și mai rămâneam și de-o ciorbă cu prietenii. Este adevărat că succesul imens de la ASPC aducea și venituri suplimentare dar acestea erau investite tot în echipamente de lumini, boxe etc. În ziua de azi cluburile au devenit o afacere extrem de profitabilă nu numai pentru organizatori dar și pentru participanți, iar muzică a devenit un «motiv» de întâlnire. Majoritatea nu vin să asculte o muzică bună ci au alte interese. Parcă și muzica este compusă pentru a stimula aceste practici. Dar fiecare generație cu muzică ei. Doar la 92KTU se putea auzi muzica mai multor generațîi….mai exact de la origini până în acel moment. Vinovați pentru programele standard bazate numai pe noutăți sunt DJ-ii care le promovează. Se întâmpla și în perioada mea. Erau DJ-ii care mergeau doar pe muzică nouă și se mirau de ce nu au participanți. Deci «DJ-iul sfințește discoteca sau clubul» Pe de altă parte ii și înțeleg, azi oricine poate pune muzică fără a avea nevoie de un atestat. Eu am susținut un examen complex la București în fața a două personalități ale muzicii românești, Octavian Ursulescu și Florian Lungu. Era fain atunci că lumea se simțea bine doar datorită muzicii, pe când acum aceasta ocupă un «binemeritat» loc 2 sau 3. Pentru DJ era greu să procure muzică și nu avea medii de informare decât Europa Liberă sau din când în când o revistă germană Bravo. Astăzi accesul la informație este asigurat dar nu este folosit atât cât trebuie pentru că DJ-ii nu acordă timpul necesar pentru documentație în special legat de piesele muzicale ce au făcut istorie. S-au specializat doar pe un gen de muzică și încearcă să rămână acolo“, a spus Nelu Munteanu, ale cărui amintiri despre vremurile de odinioară au fost incluse și în cadrul emisiunilor radio realizate de Bogdan Puriș la Radio Timișoara.

3 COMENTARII

  1. Intenționat sau nu ați omis pe primii DJ-i din ROMANIA !Martin Mircea zis CHOMBE și Petre Umanschi zis PETEA începînd cu anii 70!CHOMBE a deschis prima discotecă la Casa ARLUS , PM6, apoi a urmat baza TehnoMetal la cabana pe malul Begăi,clubul CFR la subsol,clubul Constructorul,etc !

  2. Pe Victor Spirache nu l-am cunoscut, dar l-am cunoscut pe domnul Lux, astfel, cel din stanga din fotografie este tehnicianul Lux. La pupitrul din fotografie am realizat si eu emisiuni muzicale la Radio Student, timp de sase ani, in anii ’70, sub titulatura Dr. HOOK and the Medicine Show, eu alegandu-mi porecla de dr. HOOK, pe care am folosit-o apoi toata viata pe site-urile muzicale de pe internet. Timp de sase ani, nimeni nu m-a atentionat ce fel de muzica sa difuzez, si am difuzat exclusiv muzica pop, pop/rock si rock straina. Mai am si acum legitimatia de la Radio Student.

  3. Mult prea laudaros personajul asta, pare buricul pamantului. Articolul era mult mai interesant daca omul nu se baga asa de mult in seama… ASPC a fost o mica felie din istoria muzicala a acelor vremuri. Discoteci studentesti si nu numai au fost multe in Timisoara: Casa Studentilor, Flora, 2MV, Mecanica, Electro, Casa Armatei, Casa Tineretului etc…. pe langa cele mentionate: Cantina U si Cantina 1C.

Dă-i un răspuns lui DJ Retro Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.