Premiul Academiei Române pentru cercetări arheologice, din nou la Timișoara după 25 de ani

După un sfert de secol, Premiul Academiei Române pentru cercetări arheologice poposește, din nou, la Timișoara.

Secția de Științe Istorice și Arheologie, validată de prezidiul Academiei, a acordat premiul „George Barițiu” al Academiei Române lucrării „Uivar Gomilă. A Prehistoric tell Settlement in the Romanian Banat”, ai cărei autori sunt doi cercetători de marcă ai preistoriei sud-est europene: arheologul timișorean dr. Florin Drașovean, în prezent cercetător științific în cadrul filialei timișorene a Academiei Române, și prof. Wolfram Schier, director al Institutului pentru Arheologie Preistorică, Freie Universität, Berlin.

Conform regulamentului privind acordarea premiilor Academiei, acesta va fi acordat doar prof. Wolfram Schier, deoarece dr. Florin Drașovean este laureat al premiului „A.D. Xenopol” al Academiei Române, pentru lucrarea „Cultura Vinča târzie (faza C) în Banat. Relațiile cu vecinii”, acordat în 1998 pentru teza sa de doctorat care fusese publicată în 1996, iar un premiu al Academiei poate fi acordat doar o singură dată.

O așezare de acum șapte milenii

În cele peste 550 de pagini ale lucrării științifice, în care textele scrise de autorii germani au, pe coloana alăturată, traducerea în engleză, iar textele scrise în limba română sunt dublate pe coloana alăturată în engleză, sunt prezentate rezultatele celor zece campanii de săpături care au avut loc timp de un deceniu, unde, alături de o echipă de arheologi ai Muzeului Banatului și doctoranzi condusă de dr. Florin Drașovean și de arheologi de la mai multe universități germane coordonați de profesorul Wolfram Schier, au luat parte studenți români și străini din mai multe centre universitare, care au beneficiat de sprijinul unei extinse echipe de specialiști în alte discipline pentru clarificările necesare descoperirilor arheologice și pentru  restaurarea artefactelor.

Necunoscută până în urmă cu câteva decenii, așezarea preistorică de la Uivar a intrat în atenția celor mai prestigioși specialiști ai neoliticului sud-est european. Așezarea, cu caracter protourban, este cea mai importantă dintre cele descoperite până acum pe aria de răspândire a culturii Vinča. Cercetările au început în 1998, când, în premieră, s-au făcut prospecțiuni geomagnetice de anvergură  pe un șantier arheologic românesc, care a făcut posibilă delimitarea așezării și localizarea vestigiilor, și au urmat zece campanii de săpături, cercetările fiind încheiate în anul 2009.

Așezarea de la Uivar, care aparține neoliticului târziu, a fost datată pe baza inventarului descoperit – vase de ceramică, unelte de piatră șlefuită, idoli de lut – a analizelor cu radiocarbon și a studiilor făcute asupra polenului fosil și a semințelor descoperite, aproximativ între 5300-4700 î.d.Ch.  Era înconjurată cu cinci șanțuri de apărare, existau mai multe porți de acces în așezare iar locuințele de mari dimensiuni, care au evidențiat elemente noi în privința tehnicilor de construcție, erau dispuse, după un plan prestabilit, în jurul unei piațete centrale. Cea mai senzațională descoperire a fost însă fragmentul unei măști de lut, un unicat până în prezent, probabil o mască rituală folosită de șamanii tribului, al cărei rol era acela de a-l transforma pe om în zeu. O analogie ar putea fi o statuetă descoperită la Liubcova, în judeţul Caraş-Severin, care are în mână o astfel de mască, deoarece, în lumea primitivă, acestea erau un accesoriu al celor care practicau magia.

S-a descoperit, de asemenea, sanctuarul așezării, așa cum indică unele artefacte, aproximativ contemporan cu cel mult mai celebru, de la Parța.

Pentru acest șantier trebuie subliniată importanța prospecțiunilor geomagnetice, care au oferit o altă imagine a unei așezări preistorice, edificate după un plan prestabilit, așa cum au fost identificate și în alte zone.

Festivitatea de înmânare a diplomelor va avea loc în 7 decembrie, la București, în Aula Academiei Române.