p>
Anul capitalei culturale europene 2023 este șansa acordată Timișoarei de a-și redobândi măcar o parte din „ștaiful” de odinioară, când cei care și-au lăsat o puternică amprentă asupra orașului i-au dăltuit o identitate cu multe momente glorioase, a căror faimă i-au depășit hotarele și l-au făcut faimos în multe locuri din lume.
O dorință pentru viitor: Timișoara, o „emblemă a artelor”
Expoziția retrospectivă „Victor Brauner: Invenții și magie”, de o incontestabilă valoare artistică, vernisată cu prilejul deschiderii oficiale a Capitalei Europene a Culturii la 120 de ani de la nașterea artistului și prima de acest fel organizată vreodată în România, și ineditele surprize de care au parte vizitatorii după reamenajarea muzeului, pot fi un prim pas pentru împlinirea acestui deziderat, și sunt o dovadă că muzeul de artă timișorean redevine un loc care poate organiza expoziții de anvergură și va fi îndreptățit, într-un viitor apropiat, să fie cooptat în rândul instituțiilor europene de prestigiu, care pot organiza expoziții internaționale cu un larg răsunet. Alin Nica, președintele administrației județene care a susținut financiar toate investițiile necesare pentru ca astfel de expoziții să poată avea loc, a mărturisit că își dorește ca Timișoara să devină o „emblemă a artelor”, așa cum alte orașe sunt cunoscute pentru diverse manifestări culturale, precum festivaluri de cinematografie sau artă dramatică.
O expoziție de ținută internațională
Vernisajul expoziției, al cărei curator este Camille Morando, de la Centre Georges Pompidou, a adus vineri după-amiază un număr impresionant de vizitatori. În mai puțin de două ceasuri au fost distribuite în jur de o mie de bilete iar vizitatorii au așteptat răbdători la coadă, căci spațiul muzeal devenise la un moment dat neîncăpător.
Lucrările lui Brauner, care acoperă întreaga perioadă de creație a artistului, din 1920 până în 1960, sunt expuse în unsprezece săli ale muzeului într-o succesiune cronologică, cu texte explicative în fiecare sală, aranjamentul lucrărilor aparținând arhitectului Attila Kim. Sunt prezentate primele lucrări, realizate la București, când s-a apropiat de cercurile avangardiste, apoi cele suprarealiste, curent de care s-a atașat între primele două perioade petrecute la Paris, în anii ʹ20 și ʹ30 și l-a cultivat și după stabilirea definitivă în capitala Franței, în 1938, devenind unul din cei mai de seamă reprezentanți ai acestuia, cu creații pline de originalitate, în care influențele românești s-au împletit cu cele franceze. Nu lipsesc tablourile marcate de atmosfera dezolantă din anii dominați de fascism și antisemitism, și de cea din timpul războiului și cei care au urmat, când Brauner a fost refugiat și viața sa a fost plină de incertitudini.
Lucrările din ultimii ani, mult mai stilizate, au fost inspirate de arta arhaică, de motive supranaturale din arta tradițională de pe plaiurile natale și de simboluri ezoterice. Sunt prezentate, de asemenea, documente de arhivă, cele mai multe donate de soția sa și păstrate în biblioteca Kandinsky din Centre Pompidou, reviste românești și suprarealiste, lucrări ale prietenilor săi din România și Franța și manuscrise ale pictorului. În ultima sală, vizitatorii pot vedea un film cu fragmente ale unor interviuri acordate de Victor Brauner în ultimii ani ai vieții, în care istorisește amintiri din România și Franța și vorbește despre invențiile sale artistice.
Tot vineri a fost lansat și catalogul bilingv Victor Brauner, apărut în excepționale condiții grafice, care cuprinde texte inedite semnate de specialiști francezi, români și americani despre Victor Brauner și opera sa, o biografie a artistului, note despre prietenii săi și reproduceri de cea mai bună calitate a lucrărilor sale.
Pași spre un oraș civilizat
Capitala Europeană a Culturii Timișoara a debutat într-o atmosferă de „efervescență”, cum a catalogat-o primarul Dominic Fritz, care a glosat în termeni elogioși pr tema programului cultural, o „șansă istorică” nu numai pentru Timișoara, ci pentru întreaga Românie și chiar pentru Europa, cu toate că, așa cum au recunoscut reprezentanții administrației, de-a lungul anilor au existat și neînțelegeri între organizatori iar programul final a suferit modificări față de cel cu care Timișoara a câștigat titlul. Și cu acest prilej, administrația locală și cea centrală, reprezentată de ministrul Culturii, de Lucian Romașcanu, au ținut să scoată în evidență importanța propriei contribuții la reușita finală.
Deocamdată, dincolo de manifestările culturale propriu-zise, municipalitatea a mai demonstrat că dacă se vrea, orașul arată impecabil după o curățenie ca la carte, chiar dacă ea s-a făcut doar în zonele centrale în care erau așteptați invitații și urmau să aibă loc primele evenimente, iar transportul în comun, îmbunătățit pentru cele trei zile ale deschiderii, se poate desfășura mult mai civilizat, fără interminabile așteptări prin stații, semne de bun augur pentru un oraș cu pretenții, dacă vor deveni o normalitate.
