Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș este cinstit de biserica ortodoxă română în data de 15 septembrie, această zi fiind cel de-al doilea hram al Catedralei Mitropolitane din Timișoara, lăcașul de cult în care odihnesc moaștele celui care este considerat ocrotitorul spiritual al Timișoarei și al Banatului. În 14 septembrie, după slujba de Vecernie, va avea loc procesiunea cu moaștele Sfântului Iosif cel Nou, urmată de slujbe care se vor săvârși pe parcursul nopții, iar racla cu sfintele moaște, deschisă, va fi așezată în fața altarului, unde credincioșii vin să se închine. În dimineața zilei de 15 septembrie se oficiază Sfânta Liturghie Arhierească, slujba de Vecernie la ora 18:00 și seara, Paraclisul Sfântului Iosif cel Nou iar după slujbele de luni, moaștele Sfântului Iosif cel Nou vor fi reașezate la locul de închinare din dreapta naosului catedralei.
Tot în 15 septembrie, după Sfânta Liturghie Arhierească, se sărbătorește și tradiționala rugă a Timișoarei, o sărbătoare legată de hramul bisericii dar în acest an, primăria Timișoara, care și-a asumat rolul de organizator prin casa de cultură a municipiului, a decis să încalce tradiția și să o amâne pentru data de 6 octombrie, invocând timpul nefavorabil.
Născut în orașul dalmațian Raguza în jurul anului 1568, într-o familie de aromâni, cel care avea să devină mitropolitul Banatului a rămas, la doar 12 ani, orfan de tatăl său, care făcea negoț pe mare și s-a scufundat cu corabia. A fost crescut de mama sa și de fratele acesteia, negustor la Ohrida, unde a urmat școala până la vârsta de 15 ani, intrând apoi în mănăstirea Maicii Domnului din oraș, unde și-a petrecut următorii cinci ani în post și rugăciune, studiind Sfintele Scripturi și scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii.Și-a continuat desăvârșirea spirituală la mănăstirea Pantocrator de pe Muntele Athos, unde a fost tuns în călugărie și a primit numele de Iosif, și apoi la mai multe mănăstiri de pe Sfântul Munte, la doar 22 de ani primind taina hirotoniei și dobândind, în scurtă vreme, faima de făcător de minuni. În anii care au urmat și-a continuat viața mănăstirească iar în anul 1650, la vârsta de 82 de ani, a fost hirotonit arhiereu și ridicat la rangul de mitropolit al românilor din ţara Banatului, unde era deja cunoscut ca sfânt, păstorind biserica din aceste ținuturi timp de trei ani.
Cei care i-au relatat viața spun că minunile săvârșite pe aceste meleaguri au început chiar din momentul în care a pășit în acest ținut și au continuat în cetatea Timișoarei, unde a fost înscăunat sărbătorește în tronul mitropolitan. În cei trei ani în care a păstorit biserica din aceste ținuturi, a luat măsuri pentru organizarea ei, a întemeiat şcoli pentru pregătirea preoţilor şi a vizitat mănăstirile şi parohiile bănăţene, atrăgându-şi nu numai iubirea credincioşilor ortodocşi ci şi respectul turcilor care stăpâneau cetatea. Se spune că mulţi s-au lepădat chiar de credinţa lor şi s-au botezat după datina creştină, căci mitropolitul arăta tuturor multă dragoste. La invitația egumenului mănăstirii Partoș, bătrânul mitropolit a plecat din Timișoara pe jos spre mănăstire, însoțit de un întreg alai care i s-a alăturat pe drum, și ajuns acolo, a vindecat primii bolnavi, întărind sufletele credincioșilor. Slăbit de povara anilor, a lăsat scaunul mitropolitan în seama episcopului Moise de la Lipova și a mai trăit trei ani la mănăstirea Partoș, unde și-a sfârșit viața pământească la 88 de ani. Se spune că în clipa în care sufletul l-a părăsit, clopotele bisericii au început să bată singure vreme de un ceas, ca un semn al trecerii la cele veșnice ale unui om sfânt. Mitropolitul Iosif a fost înmormântat în fața altarului bisericii celei noi pe care a zidit-o în timul șederii sale la mănăstire iar minunile săvârșite de el au continuat și la mormântul său, așa cum consemnează relatări din documentele vremii.
În 7 octombrie 1956, Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş a fost canonizat iar moaştele sale au fost aduse de la mănăstirea Partoş şi aşezate în catedrala mitropolitană din Timişoara, unde este cinstit în fiecare an, în ziua de 15 septembrie.
În urmă cu o săptămână a avut loc și pelerinajul credincioșilor care au străbătut drumul între mănăstirile Șag și Partoș, simbolizându-l pe cel făcut de Mitropolitul Iosif în 1653, când s-a retras la lăcașul în care și-a petrecut ultimii trei ani din viață.
Sursa foto: mitropolia-banatului.ro
