O imensă bătaie de joc – aşa s-ar putea sintetiza tot ce s-a întâmplat în ultima săptămână. Cel două cazuri – cel al subcomisarului 
Şaptebani avansat după ce dădea verde contrabandei cu ţigări în vama Moraviţa şi scandalul monstru de la Deta cu poliţişti pe post de jaloane discrete pentru scandalagii – sunt emblematice pentru situaţia dezastruoasă din ministerul de Interne. Să iasă ministrul Igaş şi să ia apărarea, mai rău ca un avocat angajat pe bani grei, unui subordonat pe care DNA îl caută la şpăgile primite şi legăturile cu contrabandiştii nu este decât cea mai bună undă verde pentru reţelele de „greblat”. Afirmaţia lui Igaş că i-a spus DGA că Şaptebani este curat n-a fost decât o flegmă între ochi pentru investigatorul sub acoperire Vodă de la DGA şi pentru ceilalţi investigatori cu identitate reală, care au stat luni de zile în mijlocul mafiei din vămi ca să adune probe.
Şi nu puţine-s rapoartele unde apare numele lui Şaptebani. Dar ce contează munca unor poliţişti cinstiţi căci niciunul dintre ei nu va da vreoadată o mână de ajutor prietenilor partidului, care din banii negri vor dona o parte şi pentru partid în campanie? Reforma înseamnă acum şpagă împărţită între mai puţini, nu stoparea fenomenului.
Scandalul de la Deta ne-a arătat unde duc complicităţile dintre poliţişti şi infractori, care sunt lăsate să se dezvolte în voie. Cum să intervină uniformele statului când ar fi trebuit să încătuşeze mâinile care le-au donat salariile pe câteva luni într-o singură zi mai „specială”? Şi dacă n-a fost „uns”, de ce să-şi rişte poliţistul funcţia călduţă ca să aplice legea şi apoi să-l certe şeful că i-a deranjat superiorul. Cel de la partid sau cel care a pus o vorbă bună ca să nu fie restructurat. Că doar e reformă. Reforma statului în genunchi. Nu în faţa cetăţeanului simplu, ci a zeilor portocalii ai zilei.
