Ultimul asalt al baronilor și întărirea democrației

Primul lucru pe care Liviu Dragnea l-a făcut cu procentul istoric obținut de PSD în alegerile parlamentare a fost să încerce să-și rezolve propria problemă – să se asigure că va scăpa nevătămat în al doilea dosar penal în care este trimis în judecată de DNA. Modificarea infracțiunii de abuz în serviciu, conform cerinței Curții Constituționale, dar adăugându-se precizarea că nu e infracțiune dacă prejudiciul este sub 200.000 lei, a fost cea mai străvezie dovadă.

Oricât se bate cu cărămida-n piept, președintelui PSD nu-i pasă, cu adevărat, de partid, de membrii simpli care speră să fie bani pentru investiții, salarii sau pensii și din prejudiciile recuperate de la mafia transpartinică atotjefuitoare din 1990 încoace, ci doar de el. Îi pasă doar cum să își rezolve repede problema sa. Nu-l interesează că mulți dintre votanții partidului au votat pentru România normală, în care legile se discută în parlament, nu se schimbă prin proiecte de ordonanță de urgență, scoase din mânecă de supușii din partid la ceas de seară. Culmea că preahulitul de pesediști Traian Băsescu este de acord cu Dragnea. Și ăsta ar trebui să fie cel mai mare semnal de alarmă pentru PSD, un partid care, în ultimii ani, sub diverse forme s-a dezbărat încet, încet de baroni.

Acesta este ultimul asalt al baronilor. Ultimii din partid, dar ranforsați cu cei din afara PSD. Acum se dă testul de schimbare profundă și de normalitate pentru un partid care se chinuie de ani de zile să scape de umbra lui Ion Iliescu, readus de Dragnea în prim plan cu zicerea despre mineriadă. Încă o eroare de comunicare care nu a făcut decât să mai dea un impuls unui PNL care mai zvâcnea doar de la spasmele confruntării pentru viitorul lider.

Faptul că proiectele de ordonanță nu au intrat peste noapte în ședința de guvern a fost primul semnal că, din fericire, nu toți vor să-și amaneteze viitorul politic la ruleta rusească a lui Dragnea. Acum se joacă totul pentru PSD – de a se rupe cu totul de perioada baronilor sau de a se întoarce total spre partidul captiv intereselor personale ale jupânului care-l conduce. Indiferent de numele lui. Nu s-au înghesuit prea mulți pesediști să susțină cu piepturile goale în fața opozanților modificările halucinante ale Codului Penal. Pentru că știu că nu pentru ele au bătut din poartă-n poartă, cerându-le oamenilor să pună ștampila pe PSD.

Dacă discuțiile despre grațiere și modificarea Codului Penal(două probleme extrem de importante pentru care trebuie găsite soluții realiste, nu un refuz aberant, la fel de toxic pentru democrație ca și încercarea de a forța totul cu ordonanțe de urgență) vor continua în Parlament și proiectele de OUG vor rămâne doar la faza de proiecte, putem spune că democrația din România a ieșit întărită.

Chiar dacă democrația înseamnă asumarea de către majoritatea parlamentară stabilită prin alegeri libere a unor legi care i-ar putea aduce pierirea politică la viitoarele alegeri.