Anul trecut pe vremea asta aşteptam concediul aşa cum un deţinut aşteaptă să părăsească puşcăria. A fost biletul meu de ieşire dintr-o stare de foarte rău cauzată de multe evenimente negative care au venit, firesc, unul după altul. M-au trântit, dar m-am ridicat. Dacă mă uit în urmă, în afară de moartea bunicii mele totul a depins de mine. Iar eu am fost un om slab care a trebui să înveţe nişte lecţii dure de la nişte prea puţin oameni pe care eu am ales să îi ţin lângă mine prea mult. Liniştea noastră mereu depinde de noi. Cu toţii aţi trecut prin astfel de momente.
Acum, când citiţi aceste rânduri eu sunt probabil pe plajă, la mare. Anul ăsta este cu totul altfel. Privesc concediul din cu totul alt unghi. Am un job care îmi place şi momentan în viaţa mea 90% din oamenii cu care interacţionez îmi sunt dragi şi eu, cu certitudine, le sunt dragă. Pe restul i-am lăsat să plece. Deşi pare banal ce vă scriu, oamenii nepotriviţi, jobul nepotrivit şi gândurile negative te seacă de energie.
Concediul e practic un repaus, ceva firesc în anul de muncă aşa cum este somnul noaptea. Invidiem fără rost vedete care pleacă în staţiuni luxoase şi afişează la TV trupuri zvelte, maşini de lux şi un mod de viaţa scos din filme. Nu uitaţi că niciodată nu ştiţi ce e în sufletul sau mintea cuiva. Degeaba ești în vreo staţiune de lux dacă tu esti rău şi invidios pe oamenii din jurul tău, dacă te gândeşti cu groază că te întorci la acelaşi loc de muncă pe care îl deteşti sau dacă priveşti cu temere la momentul când te vei urca pe cântar, după revenirea din vacanţă.
Trăim nişte vremuri stupide în care toţi vor să ştie unde ai mers în vacanţă, câţi bani ai cheltuit, ce ai făcut şi cu cine ai fost. De ce ne hrănim cu gunoiul ăsta mental? Cu ce ne ajută atâta răutate? Cheia pentru a avea un concediu frumos e liniştea. Din minte, din sulfet, din jur. Iar asta cu puţin efort o puteţi avea în viaţa de zi cu zi. Şi o meritaţi. Nu condamn vacanţele şi nici nu încerc să spun cuiva ce are de făcut cu timpul şi cu banii săi. În schimb, nu pot să nu punctez că, dacă sunteţi cum eram eu anul trecut şi aşteptaţi cele două săptămâni de concediu ca pe singurele momente de respiro din an, probabil aveţi de făcut nişte schimbări majore în vieţile voastre. Nu degeaba se spune că lucrul de care te temi e următorul pe care trebuie să îl faci.
