Zilele trecute, formaţia bucureşteană Steelborn a poposit în urbea noastră pentru un concert inclus în turneul lor naţional. Deşi evenimentul petrecut la Jazzissimo Pub a avut parte de o mediatizare cât se poate de sănătoasă, numărul celor care au fost curioşi de evenimentul în sine a fost unul cât se poate de subţire. Desigur, există o sumedenie de explicaţii posibile. Doar că, nu e deloc un fenomen singular. Lumea „iese“ din casă doar la chestii „verificate“. Fie că e vorba de un muzician cunoscut personal sau „cineva“ care e „valabil“ pentru cineva din gaşcă. Curiozitatea a dispărut. La fel şi cultura. Sau setea de „something new“.
Carevasăzică, nu mai e o noutate faptul că dragostea pentru muzică a oamenilor care ies în Timişoara seara e o noţiune cât se poate de ambiguă. E destul de greu de explicat cum e posibili ca unii să facă un lucru din lipsă de altceva mai bun sau pur şi simplu din plictiseală, în timp ce alţii fac aceeaşi chestiune din plăcere şi dorinţa de a se distra.
Cel plictisit se duce într-un club, fumează, bea ceva, socializează şi rămâne la fel de tâmp şi după aceste operaţiuni. Celălalt, face exact aceleaşi chestiuni şi se simte cât se poate de bine. Aş fi tentat să spun că primului îi lipseşte ceva. Sau că celălalt are ceva-n plus. Adevărul e ca întotdeauna undeva la mijloc. Linia de demarcaţie dintre entertainment şi kitch e cât se poate de subţire în zilele noastre. Şi, din păcate, oamenii care ştiu să facă diferenţa dintre aceste două noţiuni sunt tot mai puţini.
Fenomenul de „cireadă în călduri“ funcţionează la maxim şi acest fapt îşi pune amprenta pe multe din acţiunile astea numite „spectacole“ în oraşul nostru. Desigur, oamenii „cool“ ar fi tentaţi să spună că dintotdeauna a existat kitsch şi oameni care iubesc să se scufunde în el. Cât se poate de adevărat, cu o singură observaţie. Pe vremuri lumea ştia să facă deferenţa între „abureli“ şi adevărăciuni. În zilele noastre, e tot mai greu să separi cele două chestii.
As vrea sa completez:
Datorita problemelor economice personale, timisorenii nu mai au chef de iesit in club. Cei care au facut afaceri sunt la pamant majoritatea. Medicii sunt frustrati si nu au talente in a se distra. Avocatele si doctoritele sunt distruse ca nu gasesc barbati pe masura dorintelor si bantuie barurile cate 4-5 dandu-si ochii peste cap, cu telefoanele la vedere si check-in obligatoriu. Italienii bantuie libidinosi dar mega zgarciti la vanatoare de ieftinaturi. Lor li se falfaie de vreun act artistic. Drogatii n-au trairi si aproba din cap orice zgomot muzical. Cei cu varste in jurul a 20 ani vor sa bea si atat … par autisti si probabil multi se vor sinucide. Nu stiu sa danseze , nu apreciaza nimic si sunt incruntati permanent de parca au pierdut ceva si nu vad bine. Politistii sau jandarmii nu-i socotim pentru ca ei nu inteleg nimic. Gusterii metrosexuali epilati si-n cur nu ii luati la socoteala. Beau votca doar pentru ca e mai ieftina si obligatoriu o amesteca cu sucuri sa aiba volum.
Raman oltenii care vin din localitati pierdute in timp. Astia sunt galagiosi, manelisti si se comporta ca la ei la tara. Consuma bere si la -20 grade sau whisky cola. Arunca servetele in aer si le plac expresiile in engleza. Adora muzica romaneasca de cacat si stiu toate versurile pe de rost. Le place la inghesuiala sa se frece unii de altii dand afirmativ din cap in loc de dans. Ii recunosti dupa berea pe care o poarta in mana si la buda. Acolo mai umplu sticla sau red bull-u cu apa de chiuveta.
Atunci va intreb: ai cu cine????