După ce a intrat în NATO şi UE pe interesul mai mare al gazdelor care au primit-o decât pentru respectarea standardelor, România 
se pregăteşte să intre după acelaşi model şi în spaţiul Schengen. În 2011, ar trebui să intre în acest club select, numai că situaţia este destul de complicată, lucru recunoscut oficial şi de preşedintele Traian Băsescu care a avertizat că mai multe state ar putea să se opună acestui lucru. Nu a spus şi motivele care ar determina acest gest. Dacă cladirile şi echipamentele pe standarde vor putea fi gata până la momentul zero, cu heirupul tipic românesc, marea problemă o reprezintă oamenii. Vămile cu spaţiul non UE sunt cooperative de crimă organizată, în care banul rezolvă orice. Cazurile de contrabandă cu ţigări din ultimele zile, care reprezintă o parte microscopică a afacerilor ilegale derulate cu complicitatea oamenilor în uniformă, au scos la iveală vulnerabilităţile inacceptabile ale sistemului. Traficanţi din afara spaţiului UE care intră fără a fi înregistraţi în bazele de date, maşini încărcate cu ţigări de contrabandă care intră în România şi pot ajunge până în Austria sau Germania.
Sârboaica Slobodanca Kusic, prinsă la Jimbolia cu 50 de baxuri de ţigări, dacă nu ar fi fost „agăţată” de poliţişti şi nu s-ar fi făcut verificări, ar fi putut comite orice infracţiune şi nu ar fi fost niciodată suspectă. Pentru că, oficial, nu a intrat pe teritoriul României. În baxurile de ţigări ar fi putut aduce orice – de la droguri până la dinamită. Astea au fost detalii neesenţiale pentru vameşi şi poliţiştii de frontieră pentru care au contat mai mult şpăgile primite. Statelor din spaţiul Schengen nu le-ar păsa de învârtelile româneşti dacă nu le-ar afecta direct interesele. Dacă vămile româneşti nu ar fi adevărate guri de acces pentru crima organizată, deşi ar trebui să fie nişte site foarte dese.Nu este nici o problemă dacă nu vom putea scrie din 2011 „Welcome to Schengen”. Pentru că putem pune liniştiţi de acum panourile cu „Welcome to Şpenghen!”.
