Ministrul Culturii, Daniel Barbu, prezent astăzi la Timişoara a promis că Muzeul Revoluţiei va deveni realitate cel târziu anul viitor. Barbu a avut o întâlnire cu primarul Nicolae Robu, senatorul Ben-Oni Ardelean, viceprimarul Dan Diaconu şi revoluţionarii oraşului în sala de consiliu a primăriei. Cu acest prilej ministrul a declarat „cred că se poate mai mult, nu vă ascund că am venit aici nu neaparat din mintea mea, ci la invitaţia prietenilor şi colegilor de la Timişoara. Am înţeles că există parteneri din mediul privat care doresc să se implice în acest proiect de talie europeană în care să facem un muzeu aici la Timişoara ca să ducem lucrurile la nivel mai înalt. Să vedem ce putem face pentru acest oraş, acest loc al memoriei care are nevoie de o atenţie mondială, are nevoie să devină în 2021 Capitală Culturală a Europei. Timişoara se poate lăuda cu multe lucruri din istoria sa, dar probabil că cel mai vizibil lucru care vine în mintea tutoror este Revoluţia, lucru care trebuie pus în valoare.
Sigur nu face nimeni nimic de capul lui, ideea este de a ne consulta de a face un schimb de idei, azi e doar începutul vom continua vom încerca să găsim în Timişoara la Bucureşti şi în străinătate experţi în amenjarae muzeală să facem acest lucru şi să îl facem împreună. În luna decembrie sau poate sunt optimist, poate anul viitor va fi gata”.
Revoluţionarul Lucian Căldăraru şi-a exprimat susţinerea vizavi de proiectul propus de senatorul Ben-Oni Ardelean şi susţinut de autorităţi, însă a solicitat ca la actualul Memorial al Revoluţiei să se desfăşoare un audit motivând că există multe discuţii cu privire la acest subiect şi că am dori să vină şi cineva de la stat dacă se poate, să stăm liniştiţi. Momentan nu s-a discutat şi o locaţie, însă din discuţiile precedente muzeul va fi amenjat fie în incinta actualului Memorial, fie sub Piaţa Victoriei. Profitând de prezenţa ministrului la Timişoara, revoluţionarii au cerut şi reluarea plăţii indemnizaţiilor pentru luptătorii cu merite deosebite. Lorin Fortuna a ameninţat că „mă voi implica personal ca primăria să ne dea drepturile înapoi printr-o mişcare menită să înlăture dictatura Băsesco – Pontistă de data aceasta”. La final, Barbu s-a răzgândit şi a declarat că poate ar fi bine să îl inaugurăm la 25 de ani de la revoluţie. Legat de locaţie, edilul şef a explicat că probabil va exista o prelungire a actualului Memorial şi un spaţiu special amenajat în subpasajul din Victoriei unde se va regăsi partea de tehnologie.
Sunt oameni de afaceri care vor sa se implice? Hmmmm… De ce nu au facut-o pana acum?
Audiutul se face la institutii publice si la persoane juridice care folosesc fonduri publice (inclusiv fonduri europene).
Unii trebuie sa mearga la serviciu pana la 65 de ani, ca sa aiba din ce trai, iar altii se lupta sa primeasca „indemnizatii” ca sa nu fie nevoiti sa-si caute loc de munca…. Nu ar trebui sa se mai plateasca nimic celor care se declara revolutionari – au trecut peste 20 de ani de la Revolutie, iar la Revolutie au participat zeci si zeci de mii de oameni, fara de care cei care au fost declarati revolutionari in cel ma ibun caz ar fi sfarsit in inchisoare…
Este jenant pentru timisoreni ca nu se precizeaza in comunicat daca s-au recuperat sau nu banii contribuabilului investiti in vechiul Memorial, initial o cladire darapanata. Ca scriitor, nu pot sa nu observ ca adapostirea Muzeului tocmai intr-o cladire a Armatei e o solutie ieftina cu puternica incarcatura simbolica, ce altereaza prin ea insasi adevarul despre Revolutia de la Timisoara. Dealtfel, la taierea panglicii vom auzi cuvântari feseniste despre fraternizarea totala a Armatei cu muncitorii in 20 decembrie 1989, care Armata de generali si ofiteri patrioti n-a tras decât in niste agenti straini, instruiti in Ungaria sau adusi de peste Prut cu Lada!