Crime de război şi crime împotriva umanităţii au devenit o „realitate cotidiană” în Siria, a denunţat astăzi Comisia ONU de anchetă asupra situaţiei din Siria, citând suspiciuni de utilizare a unor arme chimice, masacre şi recurgerea la tortură, în ultimul raport, potrivit Mediafax. Comisia de anchetă apreciază în acest raport prezentat Consiliului ONU al Drepturilor Omului că „există motive rezonabile să ne gândim că au fost utilizate cantităţi limitate de produse chimice”. Anchetatorii citează patru evenimente – şi anume la Khan Al-Assal, lângă Alep, pe 19 martie; la Uteibah, în apropiere de Damasc, pe 19 martie; în cartierul Sheik Masqsood, la Alep, pe 13 aprilie şi în oraşul Saraqib, pe 29 aprilie – în care ar fi fost utilizaţi aceşti agenţi, însă ancheta sa nu a permis, pentru moment, identificarea naturii acestor agenţi chimici, a sistemele de arme utilizate şi nici a celor care le-au folosit.
„Alte incidente fac, de asemenea, obiectul unor anchete”, precizează experţii în raportul lor, care acoperă perioada 15 ianuarie-15 mai.
Acţionând în baza unui mandat din partea Consiliului Drepturilor Omului, Comisia internaţională de anchetă nu a primit, încă, undă verde din partea Damascului să pătrundă pe teritoriul sirian. De la începutul mandatului, ea anchetează în legătură cu aproximativ 30 de acuzaţii de masacre, dintre care 17 ar fi fost comise începând de la 15 ianuarie.
De la începutul conflictului, 89 de copii soldaţi au fost ucişi în confruntări armate, majoritatea începând din ianuarie. Anchetatorii acuză armata, ajutată de miliţii şi combatanţi străini, inclusiv din cadrul mişcării şiite libaneze Hezbollah, că a comis crime, acte de tortură, violuri, deplasări cu forţa şi alte acte inumane. „Multe dintre ele (au fost) comise în cursul unor atacuri generalizate şi sistematice împotriva civililor”, a subliniat Paulo Pinheiro, preşedintele Comisiei de anchetă.
Comisia acuză şi grupări armate din cadrul opoziţiei de comiterea unor crime de război, inclusiv a unor execuţii extrajudiciare sau acte de tortură şi de faptul că pun în pericol viaţa locuitorilor prin amplasarea de obiective militare în zone civile. Însă ea notează, din nou, că aceste abuzuri nu ating intensitatea şi amploarea celor comise de forţele guvernamentale şi miliţiile care le sunt afiliate.
