Teza de doctorat a fostului director al Colegiului C.D. Loga, Alexandru Radovan,...

Teza de doctorat a fostului director al Colegiului C.D. Loga, Alexandru Radovan, un PLAGIAT flagrant . Vezi probele zdrobitoare ale investigaţiei PRESSALERT.ro

14
DISTRIBUIȚI
radovan
Profesorul Alexandru Radovan a refuzat să explice diferențele din exemplarele tezei de doctorat de la Cluj Napoca și București

Teza de doctorat a profesorului de istorie timişorean Alexandru Radovan, fost director al colegiului „C.D. Loga”, fost director cu delegaţie al liceului „Dositej Obradovici” timp de un an de zile şi în prezent profesor la colegiul „C.D.Loga” are „hălci” de conţinut plagiate. Primele informaţii au apărut când s-a constatat că în cartea scrisă de el, „Interferenţe româno-sârbe în Banat în secolul al XIX-lea”, apărută la editura Excelsior în anul 2003, acesta a copiat cuvânt cu cuvânt, fără ghilimele, două subcapitole din cartea colegului său de breaslă prof. Mihai Pârvulescu, directorul Şcolii gimnaziale nr. 16, „Şcoală şi societate în Banat – secolul al XIX-lea. Contribuţia şcolii la formarea elitelor româneşti”, apărută în anul 2000 la editura Brumar, fără ca adevăratul autor să fie măcar citat în text sau menţionat la bibliografie. Cărţile publicate erau tezele de doctorat ale celor doi profesori timişoreni, ambele susţinute la universitatea clujeană „Babeş-Bolyai”. Radovan şi-a susţinut teza de doctorat în 2000, tocmai anul în care cartea profesorului Pârvulescu văzuse lumina tiparului. Prof. univ. Nicolae Bocşan, care a prefaţat cartea lui Mihai Pârvulescu, a fost, totodată, conducătorul ştiinţific al tezei lui Alexandru Radovan.

Merite pe munca altuia

Subcapitolele plagiate au ca subiect Liceul Piarist din Timişoara şi preparandiile din Arad şi Caransebeş. Radovan a copiat integral din cartea lui Mihai Pârvulescu câteva zeci de pagini, cu liste, tabele, statistici, şi-a asumat „investigaţiile de arhivă”, „analiza cataloagelor şi a planurilor de învăţământ”, consultarea fondurilor documentare, a preluat toate notele bibliografice pe care doar le-a renumerotat, precum şi toate analizele, constatările şi consideraţiile autorului, pe care le-a prezentat drept un rezultat al cercetărilor personale. A mers cu tupeul până acolo încât a copiat şi afirmaţia în care Mihai Pârvulescu sublinia că „până în prezent  nu s-a scris nimic despre elevii români care au frecventat prestigioasa instituţie…” (liceul piarist – n.n.) şi „în studiul de faţă ne propunem o examinare a elevilor români pe o perioadă de 50 de ani”. Cum ar veni, munca prof. Mihai Pârvulescu a devenit meritul lui Alexandru Radovan. De altfel, la o verificare făcută de PRESSALERT.ro la Arhivele Statului Timişoara, reiese că fondul liceului piarist a fost consultat cu ani în urmă de Nicolae Bocşan, de Mihai Pârvulescu şi de alţi cercetători, nu şi de Alexandru Radovan.

Radovan recunoaşte plagiatul doar în carte

În prefaţa semnată de prof. univ. Nicolae Bocşan la cartea lui Mihai Pârvulescu, acesta insistă asupra faptului că ambele capitole (alături de şcoala latină din Oraviţa) reprezintă „contribuţiile cele mai preţioase pe care le aduce lucrarea”, remarcă gradul lor de originalitate, materialul documentar inedit folosit de autor, „valorificat în premieră în istoriografia noastră”. Plagiatul, care constă în câteva zeci de pagini, a fost relatat şi de presă în urmă cu vreo trei ani, dar la vremea respectivă acesta fusese dovedit doar în cartea publicată de Radovan. După ce plagiatul a fost descoperit, Radovan a recunoscut, cu seninătate, în declaraţii de presă, că doar în cartea sa, care are acelaşi titlu cu teza de doctorat, „apar cele două subcapitole aflate în discuţie, iar în lucrarea de doctorat propriu-zisă nu”. Detaliul este important, deoarece, dacă plagiatul nu e dovedit în teza de doctorat, titlul de doctor nu poate fi retras. La vremea respectivă, coordonatorul tezei lui Radovan, prof. univ. Nicolae Bocşan, pe atunci prorector al Universităţii „Babeş-Bolyai”, a fost acuzat, la rândul lui, de complicitate la plagiat dar nu a dorit să comenteze subiectul. La momentul respectiv, povestea plagiatului s-a încheiat aici.

O teză de doctorat falsificată

În realitate, Alexandru Radovan nu a inserat capitolele plagiate doar în cartea publicată la editura Excelsior ci le-a folosit şi în teza sa de doctorat, însuşindu-şi întreaga muncă de cercetare a prof. dr. Mihai Pârvulescu, şi a recurs la un fals incredibil pentru a încerca să şteargă urmele din teză, acoperit fiind, după toate indiciile, chiar de profesorul Bocşan. Întrebat fiind cum se face că nu a sesizat cele două capitole plagiate în teza de doctorat a lui Radovan, după ce le-a acordat o apreciere specială în cartea lui Mihai Pârvulescu, profesorul Bocşan susţine că acestea nu erau cuprinse în lucrarea la care a fost conducător ştiinţific. „Ştiu că a furat două capitole de la Pârvulescu, nu mai am nici o legătură cu băiatul ăsta, nu mai ştiu nimic despre soarta lui, a făcut atunci o teză, mă rog, acceptabilă, n-a fost nemaipomenită. În teza de doctorat aceste capitole nu apar, ele au fost preluate în carte… cartea pe care a scos-o pe baza tezei eu nu o ştiu dar am auzit de la Pârvulescu că i-a luat două capitole din teza lui” a declarat, pentru PRESSALERT.ro  Nicolae Bocşan.


Acesta a acceptat că plagiatul comis de Radovan este un act reprobabil: „Condamn acest lucru din toate punctele de vedere… trebuie condamnat până la capăt pentru că nu e permis aşa ceva, cel puţin să-l fi menţionat” (pe prof. Pârvulescu – n.n.).

Dovezi ale unui fals grosolan

Deşi Radovan şi-a susţinut doctoratul în anul 2000, în mod ciudat, abia în anul 2010, când a fost descoperit plagiatul, un aşa-zis exemplar al acesteia a ajuns în circuitul public al Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca. „Au rătăcit-o, era un exemplar în biblioteca institutului, uitat acolo, dar e exact exemplarul lui, din teza lui” e scuza găsită de profesorul Bocşan pentru întârzierea cu care teza a fost catalogată la Institutul de Istorie „Gheorghe Bariţ” şi predată apoi bibliotecii centrale universitare. Lucrarea cu pricina este, însă, un fals grosolan. Paginile plagiate au fost, într-adevăr, eliminate dar o serie de alte detalii care i-au scăpat autorului indică, fără putinţă de tăgadă, că este o lucrare contrafăcută. Chiar în fişa de catalog se precizează: „lipsă pagină de titlu, informaţii despre titlu din surse externe”. Titlul tezei şi anul în care aceasta a fost susţinută sunt scrise de mână pe pagina de cuprins iar teza de la Cluj-Napoca are cu 32 de pagini mai puţin faţă de exemplarul depus la Ministerul Educaţiei pentru validarea titlului de doctor.

Din pagina de cuprins, scrisă cu alte caractere decât restul lucrării şi renumerotată într-un mod destul de vizibil au fost eliminate subcapitolele referitoare la liceul piarist şi preparandiile din Arad şi Caransebeş. Cu aceleaşi caractere diferite este redactat ultimul capitol, „Personalităţi ale sârbilor din Banat”, care urmează capitolelor sustrase din lucrare, ca o soluţie impusă de necesitatea renumerotării paginilor. Din totalul celor 200 de pagini ale lucrării, teza propriu-zisă are 172 de pagini iar pagina de cuprins a devenit din pagina 173 pagina 1. Dacă Radovan a sustras din teza ajunsă în biblioteca clujeană cele două subcapitole plagiate, a omis să facă acelaşi lucru cu notele bibliografice trecute în paginile de la sfârşitul lucrării. În exemplarul de la Cluj, ultima notă în textul lucrării este 463, la subcapitolul referitor la şcoala clericală din Vârşeţ, dar ultimele trei pagini ale bibliografiei cuprind notele 464-527, cele din lucrarea originală (publicate şi în carte), care corespund tocmai subcapitolelor plagiate, respectiv cele referitoare la Liceul Piarist şi la preparandiile din Arad şi Caransebeş.

Plagiatul, în exemplarul original al tezei

Exemplarul original al tezei de doctorat susţinute de Radovan în anul 2000, care a fost trimis Ministerului Educaţiei pentru validarea titlului de doctor în istorie, se află însă la Bucureşti, unde i s-a întocmit fişa de evidenţă în anul 2002, înainte de apariţia cărţii, şi a fost pus recent în circuitul public. Diferenţele faţă de exemplarul de la Cluj sunt esenţiale: lucrarea are 232 pagini, inclusiv foaie de titlu, iar diferenţa de 32 de pagini faţă de lucrarea de la Cluj reprezintă tocmai subcapitolele plagiate sustrase din lucrarea contrafăcută care a ajuns în biblioteca clujeană. În teză, subcapitolele plagiate, menţionate şi în cuprins, se găsesc între paginile 151-166 (Liceul Piarist din Timişoara) şi 166-184 (Preparandiile de la Arad şi Caransebeş), fiind încadrate la capitolul „Instituţii de învăţământ de referinţă”, literele „b).” şi „c).”. Exemplarul de la Bucureşti a fost redactat integral cu aceleaşi caractere şi sunt numerotate toate cele 232 de pagini (inclusiv bibliografia – unde nu e menţionată lucrarea lui Mihai Pârvulescu –  şi notele bibliografice).

Bocşan se spală pe mâini

Iniţial, Bocşan a susţinut că exemplarul tezei de doctorat aflat biblioteca clujeană este cel original şi la verificarea acestuia nu a găsit capitolele plagiate: „Am făcut verificările, în teză nu a luat nimic de la Pârvulescu” insistă profesorul care a girat lucrarea de doctorat. „Ce am verificat eu personal pe exemplarul din biblioteca universitară nu am văzut aşa ceva, am avut un exemplar care l-am recenzat atunci şi nu ştiu să fi fost cele două capitole”. E greu de explicat însă cum se face că, la o verificare minuţioasă pe care trebuia să o facă în calitatea de conducător ştiinţific pe care o avea, Bocşan n-a observat că tezei îi lipseşte chiar foaia de titlu, că adnotările privind titlul lucrării, anul susţinerii acesteia şi numărul de pagini erau scrise de mână iar aproape trei pagini de note bibliografice nu au corespondent în vreo pagină din lucrare. „E un exemplar pe care l-am avut eu de la el, altul n-am avut” susţine profesorul.

Bocşan a început să bată în retragere în momentul în care a realizat că am avut acces la exemplarul aflat la Bucureşti. Deşi a continuat să susţină că teza poate fi găsită doar la biblioteca clujeană, el a recunoscut că teza de doctorat se depune în două exemplare şi că universitatea din Cluj trimite documentaţia la Bucureşti pentru validarea titlului de doctor. „Dacă el (Radovan – n.n.) a pus la Bucureşti şi un exemplar cu cele două capitole, atunci să-i fie de bine, să răspundă băiatu’ care o făcut treaba asta, eu n-am mai urmărit ce-o plecat la Bucureşti” a concluzionat iritat profesorul Bocşan.

Contactat de PRESSALERT.ro pentru a oferi câteva lămuriri în legătură cu teza sa de doctorat, Alexandru Radovan nu a dorit să facă nici un comentariu: „Vă mulţumesc, la revedere!” e tot ceea a avut de spus, după care a închis telefonul.

14 COMENTARII

  1. Domnul Radovan a avut si probabil mai si are relatii cu elevele sale ( incepand cu anul 1997 acesta avea relatii cu elevele sale din clasa de drept la care era diriginte, probabil si alte clase, elevele ajungand sa fie geloase unele pe altele. Unele aveau 18 ani, altele nu. Tot liceul Loga stia, se stia si in oras si ? mai conteaza?

  2. Domnul profesor Radovan este extraordinar… Este poate cel mai indragit si iubit profesor din cati am vazut. Este dedicat meseriei sale, este prietenul elevilor si da zilnic, la clasa dovada de profesionalism.
    Domnul Radovan ar trebui sa fie un exemplu pentru noi si nu ar trebui sa il denigram in fata oamenilor ce nu il cunosc… Pentru ca cei ce il cunosc stiu ca este un om de o valoare inestimabila.

  3. Colega vezi ca luni ai un 10 de la profu ca ai respectat indicatiile de la clasa.Un individ in viata primeste tot ce merita asa ca degeaba il laudam noi conform planului.

  4. Cred ca “elevul” a avut dreptate:

    “Domnul profesor Radovan este extraordinar”, daca dupa atatea marsavii mai este inca profesor……… dar are obrazul prea gros ca sa isi dea demisia din invatamant…

    “este prietenul elevilor”, as spune mai degraba al elevelor, avand in vedere acuzatiile care i-se aduc……

    “Domnul Radovan ar trebui sa fie un exemplu pentru noi”, asa este AR TREBUII……

    Este adevarat ca unii nu il cunosc, dar citesc cu grija articolul si nu sunt tampiti ca tine…

    “ cei ce il cunosc stiu ca este un” PLAGIATOR de o valoare inestimabila !

  5. Barfe sunt multe, n-are rost sa va luati dupa ele! Barfe ca a avut relatii cu fost ele am auzit si eu… Intrebarea e: stiti si restul povestii? Ai auzit voi de unde au aparut barfele? Au vazut voi dovada ca erau adevarate? Ei, bine, va zic eu ca nu erau. Sa va zic pe scurt: barfele astea au aparut dupa ce si-a pierdut sotia, fiind date de niste eleve deranjate de faptul ca erau corigente (cum naiba vroiau sa le incheie cand au fost doar la 2-3 ore? Cu ce sa le incheie?), ulterior fiind si exmatriculate pe baza absentelor. De unde stiu? Generatia mea; adevarat, nu eram in aceeasi clasa, dar eram in clase vecine si ne intelegeam foarte bine. S-au laudat la toata scoala cu barfele astea, ziceau ca asa o sa si-o primeasca pentru ca nu le-a trecut… Ei, bine, uite! Tot profesor e! Mentionez ca ele au afirmat singura ca sunt doar barfe. Deci nu vorbiti fara sa stiti si „culisele”.

    Si chiar daca ar fi adevarat, ce legatura are? Absolut nici una!

    Sa trecem la subiectul articolului – teza de doctorat. Conform asa-zisei investigatii, lucrarea originala, care NU continea cele 32 pagini, a fost trimisa la Minister pentru aprobarea titlului de doctor in istorie (si a fost aprobat). Deci, aceea e lucrarea OFICIALA de doctorat. In acelasi paragraf, se spune ca acest exemplat difera de cel de la Cluj, care (potrivit urmatorului paragraf), este cel original. Deci exista 2 lucrari, ambele presupuse teze oficiale si originale, dar diferite? Adica nu exista un singur original? Cam dubios… Eu stiam ca poate exista un original si o copie, dar daca ziceti voi… Si totusi, ce conteaza ce era la Cluj din moment ce teza de la Bucuresti a fost aprobata de Minister? Aia e oficiala, fratilor!
    Articolul mai sustine ca exista o singura lucrare, cea originala, care este in prezent (sau era la data articolului) la Cluj. Ce s-a intamplat cu aia de la Bucuresti? S-a evaporat? S-a contopit cu cea de la Cluj? Cam se bat cap in cap paragrafele.

    Si, sa fim realisti, intre zeci de mii de carti, care e posibilitatea ca fix acea lucrare sa fie citita (in intregime) de cineva? Si, mai mult, care e posibilitatea ca aceeasi persoana sa fi citit (tot in intregime) si lucrarea dl. Parvulescu? Plus ca acest gen de carti sunt bagate in arhive, cam ascunse de ochiul omului. Mai ales cele in unic exemplar (cum specifica articolul ca ar fi). Nu se scot pentru oricine. Ati fost vreodata la o biblioteca de nivelul celei clujene? Daca da, atunci stiti despre ce vorbesc. Tare ma indoiesc ca i s-a nazarit cuiva sa caute astfel de neregula (presupunand ca intr-adevar exista). Traim in Romania, totusi.
    Mai un detaliu: ziceti ca nu a fost mentionat niciunde dl. Parvulescu, dar cateva paragrafe mai tarziu, spuneti ca a fost mentionata sursa. Deci a fost sau n-a fost? Hotarati-va!

    In concluzie – lasand la o parte acele detalii care se bat cap in cap, daca paginile ‘plagiate’ nu exista in lucrarea aprobata de Minister (cea oficiala, adica!), atunci care e problema? A, da, aveati voi chef sa faceti pe detectivi. Pacat ca distrugeti reputatia unui om cu asta!

    Ca un mic adaos, indiferent ca e sau nu plagiata, conteaza o gramada de foi scrise sau activitatea profesorala? Ziceti voi multe, dar daca aveti atata dreptate, cum se face ca dl. Radovan este atat de indragit de elevi? Ca elev, putin mi-a pasat de ce au scris fostii meu profesori; in schimb mi-a pasat de felul cum predau. Si pot s-o spun cu mana pe inima – cel putin din punctul asta de vedere, nu am absolut nimic sa-i reprosez dl. Radovan. Spre deosebire de alti profesori, explica intr-un mod in care sa vrei sa afli mai multe, nu sa inveti acolo niste lectii ca sa treci. Intr-un mod captivant. Sunt sigura si cei ceilalti fosti si actuali elevi ai sai sunt de acord cu mine. Macar 99% din ei. La urma urmei, cum iti faci meseria conteaza cel mai mult, deci… Jos palaria!

    • Nu te-as lua ca “avocata” ! Nu vreau sa pierd toate procesele in care ma “aperi” !
      Meseria de avocat se presupune a fi una intelectuala, nu hormonala!
      Pe rand:
      1. Faptul ca a fost “incurcat” cu o eleva aflata in timpul scolaritatii este de notorietate publica. Exista si martori si dovezi. L-ai intrebat vreodata pe “domnul profesor” cum a murit sotia sa ? si de ce?
      2. La capitolul Teza de Doctorat, nu ai priceput nimic!
      – Exista Teza de Doctorat, depusa la Ministerul Educatiei si pe baza careia sa obtinut titlu de “Doctor”. Acesta “Teza”, depusa in 2000, are 232 de pagini si contine si cele doua capitole plagiate din Teza profesorului Dr.Parvulescu. Acesta este exemplarul ORIGINAL/OFICIAL.
      – Exista un al doilea exemplar , depus la Biblioteca din Cluj in anul 2010 (!) din care au fost scoase, in mod grosolan ( au ramas „urme”!), paginile plagiate, asa ca acesta nu are decat 200 de pagini.Dar NU ESTE exemplarul pentru care sa obinut “titlul”.

  6. Iata si informatiile despre suspiciunile asupra plagiatului Tezei de Doctorat!

    Indexul Operelor Plagiate în Romania ordonat după momentul publicării suspiciunii de plagiat

    http://www.plagiate.ro/Comune/inspect.crono.htm
    00204/09
    RADOVAN, Alexandru. Interferenţe româno-sârbe în Banat în secolul al XIX-lea. Teză de doctorat.

    Conducător ştiinţific: Prof.univ.Nicolae BOCŞAN (Universitatea de Babeş-Bolyai Cluj-Napoca).

    Comisia de evaluare a tezei: Prof.Univ. Ioan-Aurel POP (Preşedinte, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca); Prof.Univ. Miodrag MILIN (Universitatea „Banatul”, Timişoara); Dr. Valeriu BEU (Muzeul Banatului Montan, Reşita); Conf.Univ. Toader NICOARĂ (Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca); Cluj-Napoca: Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca. 2000.

  7. Stimați domni si doamne,
    Propun verificarea prin programele antiplagiat, de către o comisie externa a tuturor tezelor de doctorat începând cu anul 1990 si pana in prezent. Ce părere aveți?

  8. Este un nemernic, într-adevăr iubit de multi elevi, cîți nemernic nu sunt iubiti ?
    Cu toate acestea este in om inteligent, placut in anumite situatii, si in functie de anumite interese chiar drăguț.
    Din pacate aceste bîrfe sunt adevarate.
    De unde stiu?
    Stiu, stiu si falsele explicații cum a fost rugat să pună în carte capitolul plagiat, făcînd într-un fel o favoare, cam asa sar intelege, din spusele lui.
    Si aventurile sunt adevarate, ii o concurență între el și ” prietenul” său Golcea, aceiasi monedă cu două fete diferite, unul mai perfid ca altul.

Dă-i un răspuns lui Loga Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.