EXCLUSIV Povestea năucitoare a pâinii de lângă biroul lui Ciuhandu și unde a fost EXILATĂ

Sculptura ”Rod”, a artistului Luigi Varga ,a fost așezată,  miercuri, cu puțin înainte de ora 16, pe un soclu paralelipipedic, vopsit cândva alb, dar murdărit între timp, și dispusă, între două calorifere, în colțul din dreapta, la intrarea în Spațiul Expozițional al Primăriei Municipiului Timișoara (Piața Victoriei nr.5), aproape de vitrină. Este vorba de pâinea rotunda din bronz, care, în toate cele patru mandate ale fostului primar, Gheorghe Ciuhandu, a stat în centrul sălii de ședințe de lângă biroul edilului. Pâine care, în mod suspect, a fost dată dispărută, după alegerile locale.

Cum a ajuns pâinea să fie ”expusă” din nou? Miercuri dimineață, nou investitul purtător de cuvânt al municipalități, directorul Direcției Comunicare, Alina Pintilie, a trebuit să răspundă la o întrebare banală: ”Unde e pâinea de bronz?” Răspunsul a venit în aceeași zi, puțin înainte de ora 16: ”Lucrarea de artă a fost expusă azi, în Spațiul Expozițional al municipalității, Piața Victoriei nr.5”.  Deși ”oficial” opera era etalată într-o galerie de artă, nu avea numele autorului și nici numele pe care acesta i l-a dat, fiind evidentă graba autorităților de a ”remedia” problema.

Cum a fost exilată ”pâinea lui Ciuhandu” / ”Rodul” lui Varga

În toate cele patru mandate de primar ale lui Ciuhandu, sala mică de ședințe de lângă biroul edilului invita la cugetare pozitivă în fața unei opere de artă cu totul deosebite: o pâine rotunda de bronz, grea de 13 kilograme, realizată cu măiestrie de unul dintre marii noștri artiști. Pâinea, numită de artistul Luigi Varga simplu, ”Rod” era menită să amintească celor ce intrau acolo că rodul muncii lor în slujba cetățeanului trebuia să fie ceva concret și pornit din suflet.

La scurt timp după alegerile locale, odată cu renovarea biroului primarului, sala a intrat și ea în reparații, ocazie cu care opera de artă a dispărut. ”Pâinea” nu a mai fost văzută. Niciunul din consilierii locali care au avut funcții publice în trecut nu au putut să ne spună când a dispărut și ce destinație a luat. Cert era că, odată cu cele două candelabre opulente din cristale care au încununat renovarea încăperii, ”Rodul” a fost împachetat și scos definitiv din Primărie, pe motiv că ”trecutul aparține trecutului”. Împachetată într-un carton, a ajuns într-un cotlon în Piața Victoriei nr.5. Până la urmă, mai mulți designeri de interior care au văzut noile corpuri de iluminat ale sălii, spun că sobrietatea pâinii din bronz nu cadra cu  imaginea de lounge cu care s-a procopsit noul ambient.

”Probabil candelabrele sunt mai de efect acolo; li s-o fi părut că pâinea e țărănească”

”Probabil candelabrele sunt mai de efect acolo; e o chestune care mă depășește.

Eu când am plecat am lăsat totul la locul potrivit. Celor nou veniți li s-o fi părut că pâinea e țărănească. Chestie de gusturi”, ne-a mărturisit fostul edil, Gheorghe Ciuhandu, întrebat dacă știe ce s-a întâmplat cu opera donată de Luigi Varga. Sculptorul timișorean își amintește că a donat lucrarea la începutul primului mandat al lui Gheorghe Ciuhandu.

Ciuhandu a explicat pentru PRESSALERT.ro, de ce a pus ”Rodul” în sala în care primea delegațiile străine, oficilitățile și presa: ”Pâinea, în Banat, e simbolul belșugului, iar dacă e să particularizăm la Timișoara, e un simbol al vredniciei oamenilor, al unei vrednicii care aduce bunăstare și temeinicie”.

Pâinea ”exilată”, suflată cu aur

Ceea ce nu se știe despre ”Rodul” sub formă de pâine de Pecica al lui Luigi Varga este povestea din spatele ei și faptul că nu este un simplu bronz, ci o lucrare cu aur pe ea.

Sculptura e al zecelea exemplar din seria lucrării de licență a artistului, realizată în anul 1982. Exemplar care, înainte să fie donat Pimăriei Municipiului Timișoara, a fost expus în Germania, la Nurnberg. Tot aici bronzul greu de 13 kilograme a fost aurit, printr-un procedeu special, folosit la tratarea cu aur a ramelor de ochelari din metale nobile, tratament care i-a crescut și mai mult valoarea.

”Povestea acestei pâini începe în anul 1982. În timp ce, student fiind la Institutul de Arte Plastice Ion Andreescu din Cluj, secţia sculptură şi restaurare, în clasa maestrului prof. Arthur Vetró, am trăit una din cele mai acute crize. Era perioada în care pâinea se dădea pe cartelă, iar eu fiind din altă localitate și neavând flotant, nu o puteam cumpăra. De aici s-a născut ideea. La licență, pâinea, realizată din ghips, era așezată pe o masă. Am făcut pâinea din această frustrare. La recomandarea profesorului meu, pentru a nu avea probleme cu comuniștii, i-am spus ”Rod”, și am avut noroc, nefiind luat la ochi”, a povestit sculptorul Luigi Varga.